:(

sunt suparata. nu intelegi nimic. nu vrei sa intelegi nimic. nici tu nici alti. poate o persoana doua. dar in rest nu. de ce? e atat de greu? tot timpul am incercat sa nu zic nimic pentru ca m-am pus in situatia ta. dar tu nici macar nu incerci! mi-as dori sa vezi ce gandesc cu adevarat. sa sti ca saptamana asta mai ranit. nu putin ci mult. chiar daca ti-am raspuns tu nu ai sesizat mai nimic. a doua zi era totu' frumos. nu ai inteles ca ceea ce tu ai spus a ranit mai mult decat o suta de sabi. nu stiu daca vei citi si cand dar daca vezi nu conteaza cand, ia aminte si incearca sa ai grija. nu oricine poate rani asa ca tine. cuvintele tale conteaza dar ale mele se pare ca nu. de aceea nu iti voi mai zice nimic pana nu iti vei da seama de ce simt eu.

veselie si fericire...din nou:))

sunt vesela...din nou. probabil fiind vorba de mine nu e ceva nou, dar saptamana asta m-a durut maseaua foarte tare si eram destul de suparata.
azi in schimb , sunt iarasi atat de vesela cum eram deobicei. si inca ceva: nu mai sunt suparata. nu mai pot, nu mai vreau si nu voi mai vrea. nu de mine depinde si data viitoare cand voi mai fi asa sigur nu va mai fi in acest fel! dar acum nu mai pot pentru ca ma afecteaza sincer deoarece eu nu sunt obisnuita sa fiu suparata . azi am vazut 2 copii certandu-se si dupa 5 minute amandoi se impacau deoarece vroiau jucariile celuilalt. aceasta intamplare mi-a trezit in minte ca asa suntem si noi de fapt cand suntem suparati. ambele parti sufera intr-un fel sau altul,dar la un moment dat totusi ne impacam, din nou intr-un fel sau altul.

vorbesc mult. mult de tot. imi pare rau ca ma ia gura pe dinainte, si azi m-a luat. imi cer scuze de nu stiu cate ori. imi pare sincer rau. imi voi tine gura mare inchisa. promit. azi oricum o tin ca ma doare maseaua dar si cand nu ma va mai durea. scuze din nou.:*

LA multi ani(pt mama)

Acuma eu completez scrisorica-felicitare, ca daca as fi scris totul in ea nu mi-ar fi ajuns .(nu ca mia ajuns spatiul destinat)

Deci..in primul rand iar la multi ani. In al doilea rand felicitari. Esti mai inteleapta cu fiecare an.(vezi felicitarea). din pacate vremea nu tine cu tine. dar va tine, pentru ca 7 zile e ziua ta nu? sau ceva de genu. sti tu vorba.

inca o data la multi ani, pentru ca vrei sa intri si tu.

apropo nu am scris singura.sti tu cine m-a ajutat nu?

odihna

astazi am recuperat tot somnul care l-am pierdut. toata ziua am dormit. In sfarsit am avut o senzatie placuta de odihna. este cel mai placut sentiment posibil dupa un timp de vise intense sau pline de un negru intens, sau pur si simplu amintiri. ma speriam si de propiile mele amiintiri. Azi sunt fericita. in sfarsit sunt ODIHNITA. :D

somn usor

O noapte in care voi dormi. asa imi zic. dar odata ce adorm...numai forme care masperie sau care imi provoaca amintiri(nu stiu cum viseaza alti dar in codmarurile mele vin amintiri, ciudat nu?) care ma inspaimanta si ma intristeaza deopotriva.Astazi noapte nu am dormit, cel putin nu m-am odihnit. a doua noapte mi-a fot frica sa mai adorm dar, in cele din urma aceleasi forme negre si de speriat au revenit. la ora 3 m-am trezit. nu mai are rost sa ma culc daca tot nu ma odihnesc. citesc o carte despre vise. ''o treime din viata omul si-o petrece dormind'', cu asemnea vise nu as vrea sa imi petrec o treime din viata dormind. mai dau o pagina si gasesc dictionarul viselor. nicaieri nu apare insa negru intens si inspaimantator. iau o alta carte. a nu stiu cata povestire se intituleaza somnul. o tipa nu adormea si s-a apucat sa citeasca noaptea, dar nu era deloc obosita nici dupa o saptamana de nesomn. eu in schimb pot adormi dar mie frica de vis. nu il vreau, vreau sa dorm profund fara niciun''film''. mai ma pun in pat si incerc sa adorm, dar acelasi vis acelasi negru aceleasi amintiri. nu are un inceput si niciun capat acst vis. continua noapte de noapte. cand eram mai mica am fost convinsa de faptul ca in pat nu ma poate ajunge nicun monstu. dar ce se intampla cand propriul somn e un monstru? simplu il invingi.
o noapte in care nu ma voi mai speria de vis. acum nu am mai visat, in sfarsit. acum nu am mai visat. mam odihnit.

fluture fara arpi

Exista o specie de fluturi care traieste pe sol. Fara nicio speranta. tintuiti pe pamant in loc sa zboare in lume sa priveasca totul ei stau. Privesv totul de pe un colt de lemn si se gandesc ca ar putea fi si ei acolo. sunt retasi si nu sunt bagati in seama. unul mai viseaza la lume larga si e vesel. acela crede ca a prins aripi. nu a prins. dar el asa e. spera. un fluture fara aripi sperand la lumea larga. o pasare in colivie, sau un caine intr-o curte nu se poate compara cu el. o pasare are aripi. spoate sa zboare la un moment dat. un caine are colti, poate sa roada lemnul. In schimb el nu are nimic...decat speranta ca acea zi va veni...cand cineva va veni sa ii dea aripi, sau macar sa fie ajutat. ''fluture fara apiri eu iti doresc noroc . ar fi frumos sa ti se implineasca dorinta''daca as spune asa ceva ar fi mult prea trist. Nu il ajut, as vorbi doar in vant. Mai bine ii fac aripi si ii dau drumul sa zboare. ASta voi face.

suparare

tu nu.Doar tu nu. Tu trebuie sa fi intotdeauna aici. Desi esti bolnav nu erai asa de tare. NU.Nu tu. Te vei face bine. iti vei reveni si vei fi vesel. Ne vom certa din nou, ne vom intarata reciproc ca deobicei.nu vreau sa te vad din nou in spital. vreau sa fi acasa pe veranda citind ziarul si comentand toate actiunile mele. Vreau sa iti revi. Nu suport sa aud oameni spunand ca nu arati bine. prefer sa ma mint si sa fiu mintita. Eu si matusa mea ne mintim reciproc, incercam. Rudele nu inteleg de multe ori si imi mai zic ca nu arati bine dar nu le bag in seama. Matusa mea cred ca doar de fata cu mine se preface. Uneori o mai aud vb cu tine si simt in vocea ei o suparare imensa. nu pot sa ascult. fug de acolo si ma refugiez in curte. sub cires. Aici stau si te vad iesind din casa , citind, sau atipind uneori. Asa vreau sa fi tot timpul. Nu bolnav nu in spital.

14 august 2009

Draga jurnalule,

Azi am impinit 15 ani. Am fost foarte fericita, cum e si normal.''bunicii'' mei in schimb se bucurau intr-un mod trist. In acea dimineata au gasit pozele de la zilele mele de nastere si s-au intristat: am cresut. Isi aminteau ce faceam, ce mica eram si cum ma schimonoseam cand venea vorba de dormit. Acum am crescut, si ei din pacate nu au ramas la fel. Nu prea am ce face in fata timpului, doar sa ma bucur cat de mai mult de clipa prezenta.

Azi am primit un cadou neasteptat, de care m-am bucurat extrem de mult. O carte care mi-am dorit-o de foarte mult timp si care nu am gasit-o nicaieri. Am renuntat gandindu-ma ca o voi lua cand o vor reedita sau ceva de genu.Am fost atat de incantata de cadou ca am impresia ca am ramas un pic socata, cel putin in mintea mea. De foarte putine cadouri m-am bucurat asa, sau ma voi bucura. Multumesc mult.

Concluzie: azi a fost o zi speciala, petrecuta cu oameni speciali. M-am distrat si bucurat.

ploaie

Afara ploua. Ma uit pe geam sa vad daca a incetat. Nu n-a incetat. Raman acolo si ma uit cu atentie. Picaturile de ploaie au format ca un fel de punte de legatura intre cer si pamant. As vrea sa fiu acum ca ploaia. Sa unesc doua lucruri ce nu se pot atinge, sa fac imposibilul.

Intre lumea care o vedem noi si cea care ne-o dorim e un univers de posibilitati pe care noi il dezvoltam sau il facem pur sa simplu sa devina mai rudimentar. Eu sunt de parere ca avand ambitie, pot sa fac parte din a doua categorie. Deci incerc sa fiu ambitioasa.Dar incerc sa nu fiu condusa de ea. Sa fac lucruri in dezavantajul meu,poate, pentru a ma putea bucura mai bine de reusita. Uneori in schimb reusesc printr-un ''noroc'' chior sa fac totul invers. Altadata si daca nu imi pun in minte reusesc sa fac anumite lucruri care ma surprind. In acest fel universul acela al meu se tot micsoreaza apoi se tot mareste. De cele mai multe ori in acest ''noroc'' a intervenit si felul meu de fi. Sunt aeriana si foarte vesela. Asa sunt eu de cand ma stiu, asa voi fi si de acum inaite. Deci inseamna ca universul meu de posibilitati va fi mereu in continua schimbare. Daca e bine sau nu, nu stiu, dar un lucru stiu sigur: imi place sa fie asa.:D

calator

Stai in fata mea mirat si ma intrebi ce fac. Scriu despre tine. Ai avut 15 ani cand ai intalnit pentru prima oara lumea larga. Atunci ti-au murit tutorii, parintii tu necunoscandu-i nicioadata. Asa ca ti-ai luat lucrurile si ai plecat din tara ta natala si ai ajuns in locuri in care nu le-ai vazut niciodata in atlase. Tutorii tai erau oameni instariti si aveau foarte multe carti. Mama ta adoptiva te-a invatat carte pentru a putea inainta mai usor in viata sociala, dar tu ai dat cu picioarul acestelor vise pentru a explora lumea. Nu mai vroiai sa ramai aici. Acum ratacesti si in momente de slabiciune plangi pentru ca ai fost prost si ai plecat dar apoi iti revii si iti spui ca acesta este visul tau. Ai explorat lumea , ai gasit minuni despre care ai scris in jurnalul tau si ai incercat sa desenezi tot ce ti-a atras atentia. Ai obosit. Tragi la un han si iti iei cea mai ieftina camera in fond tie iti trebuie doar un loc unde sa pui capul. Vise nu ai doar un somn profund si linistit. A doua zi cand vrei sa pleci un cantec iti atrage atentia. Vine din camera alaturata. Intri fara sa bati, si asculti fara sa scoti vreun sunet. Ea este cea care iti va fi prietena, cea care te va insoti in calatoria ta. Acum ai 25 de ani. au trecut 7 ani de cand ai intalnit-o pe stela. Te pregatesti de zor sa intri in casa ce odata a fost a ta si care acum e in fata ta. Muncitori care incearca sa repare vechiul pod se uita la tine inmarnuriti, dupa 10 ani te-ai intors. Privirea ta care pana atunci ei o stiau blanda e cruda, nemiloasa. Te uiti la mine ciudat. Da nemiloasa era atunnci, nemiloasa si cruda. Nu ma crezi. Intri in casa..in casa ta. Stela se uita inmarmurita la bogatia din jurul ei. Tu mergi in camera ta si iti iei vechiul jurnal si un saculet cu bani. Plecati. In urma lasi casa copilariei. Ai facut o casa pe domeniul tau dar foarte departe de cea veche. Cartile tale sunt la toate manastirile din imprejurimi si sunt rescrise si redesenate. Aceste cuprind hartile si desenele pe care le-ai facut. Ai calatorit din Lumea Veche in Lumea Noua si te-ai intors. Ai descoperit si te-ai descoperit. Imi atragi atentia cu un lucru- nu tiam spus numele. Te cheama tommy. De la tomas. Ai calatorit pe peste tot si tiam spus povestea. Acum pot sa dormi din nou linistit.

Cantec de leagan

Imi place sa cant si sa aud cantand. Imi place muzica. Astazi ma facut sa ma gandes la ceva: ce cantec ar putea adormii nefericirea, tristea supararea? Apoi am auzit un ras puternic si pe moment am uitat de tot si am zambit si eu. Rasul e cantecul care il caut eu . Rasul.

Draga juranlule,

Astazi nu m-am simtit asa de bine . asa ca am dormit aproape tot timpul.Am avut niste vise foarte frumoase care,m-au facut sa ma gandesc la lumea care exista in subconstientul meu. Acolo nu ma poate atinge nimeni. Sunt singura si sunt lasata in pace...pana cand suna telefonul.Acolo ma simt ca o stea, iar cerul este chiar patul meu.

Varsta

unii dintre noi avem o varsta dar nu o aratam deloc. Aici u ma refer la infatisarea fizica ci la comportamentul nostru. Unii se comporta mult mai matur decat varsta probabil le-ar permite sau din contra sunt mult mai copilarosi decat ar trebuii sa fie. Eu fac parte din a doua categorie. Sunt copilaroasa: cand ma supar nu pot fi suparata mai mult de5 minute, rad tot timpul si aproape tot timpul sunt aeriana. Asa sunt eu si nu ma voi schimba prea curand. Imi place sa fiu asa: sa vad totul in cel mai simplu mod, in acest fel pot fi optimista si cand situatia nu e deloc roz.

cand cuvintele nu mai sunt de ajuns

Cand cuvintele nu ne mai ajung Persoana careia ar trebuii sa ii vorbesti intelege totusi cumva. cum? simplu prin privirea noastra. Ochii sunt fereastra sufletului,zice o zicala. E foarte adevarat. La vederea unei pesone dragi ochii ne sclipesc. In momentul in care suntem treisti, ochii se umezesc. Dar daca nici prin intermediul ochilor persoana nu ne intelege un simplu gest este de ajuns. O mangaiere, o palma intinsa in semn de stop, o prindere de mana, o stangre in brate,sau pur si simplu niciun gest. Aceste miscari valoreaza in unele situatii mult mai mult decat un multumesc, un iarta-ma, sau sunt cu tine.

Mi-ar place uneori sa fiu o stea pe cer. nimeni sa nu ma poate atinge sau intelege, in schimb eu sa ii vad pe toti. Sa fiu acolo sus singura intr-o lume a mea...dar eu sunt aici pe pamant intr-o lume supraaglomerata si mult prea grabita. Acolo nimic nu e prea grabit,totul este lent si lin...acolo mi-ar place sa stau si sa stralucesc, fara a mai fi grabita de ritmul alert care este impus oamenilor. Probabil ca daca unele credinte sunt adevarate dupa moarte voi ajunge o stea...dar pana atuncea trebuie sa ma multumesc cu ce am: o familie minunata, prieteni buni,si un animal de companie foarte dragostos si atasat de mine.

Zambetul

un zambet a fost alaturi de mine prin puterea amintirii de cand ma stiu. Asta imi da putere sa merg mai departe si cand eu de fapt nu mai pot si imi vine sa stig in gura mare ca nu mai suport sa vad atatea nedreptati care exista in jurul meu. Zambetul acela mi-a dat si imi va da putere. Nu voi renunta la el niciodata, in niciun caz.El se va evidentia in mintea mea printre alte zambete fade sau nesincere.

Pretuire

Cand eram mica nu ma puteam imagina fara mama mea langa mine in permaneta sau fara nasa mea care obisnuia sa ma certe pentru a imi vedea fata pe care lacrimile aprope navaleau apoi impacandu-ma cu niste bomboane,sau fara catelusa sa care a avut gija de mine de la botez cand m-a pazit de orice percol care putea sa apara prin jurul patutului meu.dar toate acestea au disparut la varsta de 4 ani cand ne-am mutat aici...mama era muncea non-stop nasa mea nu era aici,iar catelusa sa nu ma mai pazea. O multime de rude noi au aparut in viata mea, fiecare incercand sa ma pastreze ca pe o bijuterie pe care erau sa o piarda. Doi ani din viata mea au trecut vazand-o pe mama doar in vacanta si fiind crescuta de fratele bunicului meu si sotia sa. nu pot zice ca au fost momente triste din viata mea deoarece am avut parte de bunicii pe care nu i-am avut dar cu un mare pret.Intr-o zi in schimb in timp ce eu o asteptam pe mama nerabdatoare am facut un mare pas: am urcat pe un scaun amarat si m-am uitat pentru prima data pe acel orificiu magic-vizorul. Dar am cazut si am ramas acolo ore intregi plangand cand de afara au inceput sa se auda sirene si voci de oameni speriati. In acea zi un incendiu a pornit in apartamentul matusii mele(sora bunicului meu).In acea zi soarta sotului ei i-a fost decisa. La doua zile mergand spre statie cu mama,unchiul meu,si matusa mea,i-am auzit spunandu-si incet:''Paul a murit.Cum ii spunem teodorei?Cum ii explicam ce s-a intamplat?'' Atunci eu m-am intors spre mama foarte senina si am intrebat-o daca a fost un om bun si daca va ajunge in Rai. La inmormantarea sa nu am varsat nicio lacrima. Dar acea zi a ramas in mintea mea deoarece de atunci am realizat ca intr-o buna zi acest lucru vor pati toti cei dragi mie. Dupa un an matusa mea s-a schimbat.Odata ce si-a schimbat hainele de doliu a devenit alta.Mai vesela, mai interesata de mine, alta. Odata ce tristetea ei a disparut a inceput sa vada viata cu alti ochi, fericirea fiind acum mutl mai pretuita de ea. Dar nu numai ea s-a schimbat,si eu. Mama a inceput sa fie iar langa mine iar eu am inceput sa o pretuiesc mult mai mult. Atunci am invatat ceva: oameni simt valoarea unui lucru numai atunci cand il pierd. Dupa multi ani catelusa nasei mele a murit. acum imi doresc si eu un catel cu care sa ma pot purta asa cum m-as fi purtat cu ea acuma. Aceste lucruri poate par fara sens alese dar toate acestea m-au facut sa pretuies fiecare clipa mai mult si sa incerc sa fiu tot timpul vesela pentru ca viata merita totul.Amintirile triste vreau sa ramana in mintea mea ca niste momente indepartate si care nu se vor repeta.

Draga jurnalule,
Astazi a fost o zi mohorata.In ciuda acestui am mers la spital sa fac o vizita.M-am mirat sa vad diferentele dintre oamenii care veneau in vizita si oameni care erau acolo.Bolnavii erau atat de fericiti de faptul ca cineva drag a venit sa ii vada ca au si uitat de motivul pentru care ei se aflau de fapt aici. In schimb marea majoritate a vizitatorilor avea pe fata un zambet fals care ascundea de fapt suparare si tristete.Un copil mic alerga fericit spre bratele bunicului nepasandu-i de parintii care stigau sa vina inapoi pentru ca bunicul e bolnav.Probabil ca inca nu a inteles de ce a venit bunicul sau aici. Mai incolo ma aflu eu, mergand fericita spre cel care a tinut in inima mea locul unui bunic. In momentul in care ma vede fata i se schimba si incepe sa zambeasca.Inconjurat de medicamente si perfuzi parca nu mai e el,dar nu se plange,nu zice nimic. Spitalul parca a devenit o a doua casa a sa...Cand a venit momentul sa plecam fata lui a devit din nou ca ziua de afara...trista...Am incercat sa ii spun ceva pentru a-l inveseli si pentru a-l lasa cu zambetul pe buze,dar el mi-a vorbit despre spital ca despre a doua casa a lui si a terminat spunadu-mi''Imi pare rau ca nu ai putut sta mai mult.multumesc ca ai venit''Aceste cuvinte mi s-au parut ciudate deoarece el niciodata nu si-a exprimat vreun regrat fata de mine...dar si acum mult dupa ce ne-am despartit cuvintele sale imi rasuna in minte precum un ecou.

Cuvinte importante

Un cuvant schimba multe.Un mersi,un ,,la multi ani'',o lauda,un compliment.Un cuvant schimba o lucrare,un cuvant schimba un om,Un simplu cuvant.Valuarea lui este foarte mare.El poate stica o prietenie,el o poate infaptui.Zilele acestea am realizat acestea cand am postat prima nascocire de a mea si doua prietene dragi(Eliza si Tarina) si-au spus parerea.A contat extrem de mult pentru mine deoarece eu nu am mai scris niciodata fara un scop anume...fara a fi verificat de cineva,sau sa fi fost retusat de zeci de ori pana cand iesea exact ceea ce a dorit...sau ce s-a dorit.Probabil doar jurnalul meu a mai adapostit asemenea nascociri.Ma bucur ca ma ajutati.Mersi mult.Sper sa va placa aceasta nascocire care am scris-o pentru voi.

18 iulie 2009

Astazi m-am trezit cu un chef nebun de viata,de ras,de distractie. Ma uit in oglinda si nu recunosc persoana aceea vesela care parca radiaza de fericire desi nu are un motiv anume.Soarele coboara incet in timp ce eu sunt pe stada uitandu-ma la persoane plictisite si obosite care parca nu realizeaza frumusetea zilei de azi:cer senin,liniste,ce altceva mai vor?
Dintr-o data de la geam se aude muzica''Shine on''.astazi acesta melodie va fi motto-ul meu. In jurul meu incep sa impart zambete.Lumea se uita ciudat la mine dar nu conteaza...fericirea care o simt azi maine s-ar putea sa nu o mai simt asa ca de ce sa nu le impart si lor o mica parte din acest sentiment minunat.Incetul cu incetul parca lumea nu se mai uita ciudat la mine...uni imi raspund la zambetul pe care azi l-am afisat,alti nu,dar pana la urma ei pierd..nu-i asa,draga cititor?:D

Cineva

Esti in mintea mea de cand m-am nascut.Ma insotesti pretutindeni.Niciodata nu mai lasat singura,dar,oare,cine esti tu?Acel Cineva care imi cunoaste toate fricile...Tu ma cunosti dar eu nu.Ai aparut intr-un vis de-al meu ca o forma in ceata,nesigura pe sine..care nu o stiu...dar mi-am dat seama ca tu esti din prima clipa.Acum cand deja m-am trezit ma intreb cine esti tu?Apoi un gand imi trece prin minte:pasiunea.Pasiunea....Cand te voi cunoaste eu de fapt cu adevarat?Azi maine ,peste o luna,un an?Atunci in mintea mea ai aparut tu...frumoasa si calma dar in acelasi timp nerabdatoare si salbatica.Tu esti cea care m-a insotit pretudinteni:pasiunea pentru viata si tot ce tine de ea...dar langa tine a aparut inca cineva....aceea este dragostea mea pentru viata dar...inca...este acoperita....

inttrebari in noapte partea a doua

a doua zi aceleasi intrebari mi-au venit in minte asa ca la caderea noptii am pornit spre parc.un fior m-a cuprins de cand am iesit din casa.luna noua era stapana noptii.un caine ratacit se auzea urland... probabil la ea.in drum spre parc un cimitir mi-a iesit in cale.niste zgomote ciudate se auzeau dintr-un mormant negravat.m-am apropiat iar zgomotele s-au transformat in gemete iar apoi in mieunaturi.era o pisica.intr-un final am ajuns in parc,dar se pare ca imaginatia mea aseara a luat-o razna deoarece sunt felinare din 2 in 2 metri.

intrebari in noapte

o noapte linistita...aparent...intr-un parc din oras...acolo este mintea mea momentan...a zburat din aceasta camera intunecata luminata slab de licaire portocalie ce vine dintr-un acvariu adormit.inspre usa o lumina alba vine de la un laptop prea incalzit.aici stau eu, dar mintea mea nu.un parc din oras in care obisnuiam sa imi petrec dupa-mesele mia luat gandul.acesta este linistit si calm.deasupra sa copacii se imbratiseaza intre ei formand un hol lung si mirific in aer liber...dar oare...acum..in puterea noptii?
Crengile care formeaza un hol superb oare acum nu se razbuna creeind imagini de neinchipuit sub influenta lunii?
bancile care in timpul zilei indeamna oamenii sa se odihneasca...acum sub influenta lunii pe cine invita sa se odihneasca?
imaginea parcului copilariei...este oare la fel de placuta si noaptea?
aceste intrebari au navalit in mintea mea iar in incercarea de a le da un raspunns...un sigur cuvant mi-a venit in minte:horror