Rău.Bine.

Ce defineşte o persoană bună? Intenţiile sale sau faptele? Ce spune sau ce face? Întrebare nejustificată, nu? În fond contează cât de mult răneşti în mod voit ceva. Deci contează faptele. Dar dacă te gândeşti să răneşti pe cineva? asta nu înseamnă că eşti o persoană rea de fapt pe dinăuntru? Şi atunci ai numai o faţadă bună. Până la urmă dacă te autoeduci şi îţi inhibi dorinţele atunci eşti automat o persoană mai bună decât cea care nu şi le inhibă.

Concluzie: Probabil că perosanele cu adevarat bune sunt extrem de puţine, restul...rele, într-o formă sau alta.

Pentru Blackie

dragă blackie,

Sper că eşti bine. Nu te-am mai văzut de 12 ani. Şti? Acum am şi eu un Blackie al meu. se numeşte Mizu. Vroiam să il numesc figaro, dar nu puteam să mă joc, să mă uit fară să ma gândesc la celalt ghem de blaniţă, de data asta, maro, pe care tu, ca o fiinţa pură ce eşti, nu l-ai privat nicio secundă de dragostea ta de mamă. chiar dacă nu era puiul tău, l-ai îngrijit. chiar mai bine decât noi. Ne-ai arătat că este bolnav. Ne-ai SPUS. da. ai vorbit. Pentru mine de fapt tot timpul ai vorbit. Chiar vorbeai. Tu m-ai învăţat că animalele sunt şi ele suflelte, fiinţe. Am început să merg alături de tine. Primele bomboane le-am gustat alături de tine, împărţeam frăteşte ppunga de bomboane. jumate eu, jumate tu. uneori recunosc ca trişai, alteori chiar mi le furai, dar în final nu ştiu cum eu ajungeam să fiu scoasă cu forţa de sub canapea, unde stateam alături de tine, cât timp erai pedepsită. Sper că nu eşti supărată că a trecut atât de mult timp să îţi spun, oficial ceva. Neoficial, eu te vad in aproape fiecare zi. Este o căţeluşă alba, Ada o cheamă, este leit ca tine. Face năzbâtii, îşi înebuneşte stăpâna, dar în final, ascultă de ea când e vorba, se alintă, are grija când se joacă cu prichindeii, pe scurt e ca tine. Îţi ziceam, a durat mult să îti zic ceva. Să şti că mă gândesc la tine. Cand văd un canish, mă gândesc la Blackie. My old pal. Nu te supărai când dădeam vina pe tine ca să scap eu de ceva, pentru ca până la urma amândouă scăpam basma curată. Ne scoteam una pe alta. Dacă eu eram certată, veneai şi plângeai să nu mă mai certe. Dacă furam bomboanele, nu lătrai nu ziceai nimic, dar şi când scapam una pe jos...adios. O păpai. sunt fericită de un lucru: ai avut o viaţă lungă şi frumoasă. Un lucru regret, şi îl voi regreta mereu. Nu am nicio poză cu tine, cea mai veche si mai bună prietenă a mea. Şti, nu trebuie să fi geloasă. Mizu, oricat de drăguţ ar fi el, nu se compară, cu dulceaţa care eşti tu.

notes for myself.

Acum, la ora aceasta, 1 30, în loc să dorm ca oamenii normali (cică) eu stau şi nu pot să nu îmi scot din minte o propoziţie: ,,Omul este un animal social''. Frază celebră desigur. Auzită de multe ori. Dar nu cred că am stat vreodată, aşa cum stau acum şi să mă gândesc, ce presupune această afirmaţie. De fapt, animalele sunt dependente fiecare de un loc, climat. Noi nefiind îngradiţi de această dependenţă ne-am creat altele. De fapt una mare: societatea. Şi odată cu ea celălalte dependenţe. Desigur că este un caz rar în care nu societatea propriu zis te împinge la ceva, dar prin simplul fapt că am crescut în societate, ajungem să ne facă, involuntar, să reclădim ceea ce am văzut când am crescut. Şi când acea posibilitate să recreem lumea în care am devenit dispare, ne pierdem. Ne pierdem identitatea cum s-ar spune. Puţine persoane au fost acelea care şi-au regăsit-o la fel de repede cum au pierdut-o. De aici ajungem să avem fluctuaţii, să fim nesiguri, să facem totul pe dos. Să ne purtăm ca nişte animale cu alte persoane, în sensul în care nu putem să ne exprimăm liber. Ne exprimăm alte intenţi decât cele adevărate, suntem prinşi într-o lume cu reguli care nu pot fi înţelese. Atunci de obicei socientatea începe o etichetare: Nebun, Rebel, Aiurit, prost etc. Etichetele Micşorează cuşca. Sau poate o deschid. Mai şti? Concluzie. Noaptea asta nu cred că voi dormi

Rise and shine

Friends forever

Fiecare vede ce vrea

De cate ori, nu ai vazut un lucru, sau ai inteles un lucru, si ceilalti au inteles ceva total diferit? De cate ori? Asa in medie? Eu de exemplu, sincer, aproape de fiecre data vad, aud sau simt, o fac diferit. De rare ori se intampla ca cineva sa vada exact acelasi lucru. SI nu ma refer la vreo chestie absolut normala ca de exemplu un meniu snack box(stiu imi e foamne). azi de exemplu, am fost la teatru. Super tare piesa, dar la un moment dat m-am uitat in sala. era o scena care pe mine m-a scarbit, alti se distrau iar multi se uitau absenti. Aceasta ultima categorie, se gaseste mai oriunde asa-i? Orinde ai merge vezi cel putin 4-5 oamneni care se uita absenti.Apoi mai este ceva: eu de multe ori vad partea plina a paharului, dar de ce atunci cand vad partea goala, alti vad partea plina, sau numai paharul, sau fata de masa? de sigur ca multi ar zice ca raspunsul este simplu: pentru ca suntem diferiti. Dar daca suntem asa de diferiti cum se spune, de se tinde sa ai spirit de turma? ma enerveaza sincer. cel mai practic exemplu: de mii de ori am vazut o situatie banal...de prosteasca: la stop trec 2 grabiti si vin si ceilalti trecatori de multe ori chiar aproape toti dupa ei. masinile opresc, in cel mai bun caz, sau trec si ii rateaza la mustata claxonand ca tampitii.De cate ori vad aceasta scena ma gandesc sincer daca cumva darwin nu a gresit: poate nu ne tregem din maimute, ci din oi. maimutele gandesc totusi.
Si azi, revenind la teatru, cum era o piesa in 3 limbi: engleaza maghiara si romana, stateam si ma gandeam: printre spectatori sigur existau persoane care nu intelegeau romana si nici maghiara, numai engleza: ei ce au inteles? probabil nmumai partea spusa in engleza, si atunci...e drept sa spun ca a inteles ce vrea. Alt exemplu: eu REcunosc, nu stiu maghiara decat asa pe ici pe colo sa mai raspund uneori in limba ei unei batrane care incerca sa imi zica ceva, si ca sa nu dau ca tampita din umeri, m-am mai interesatt ce sa ii raspund. ASa ca nici eu azi nu am inteles partile in maghiara, deci eu am inteles numai o parte, si numai ce am vrut eu sa oberv si inteleg. LA o parte care efectiv m-a plictisit, nu am observat probabil ce stiu eu ce miscare care era cheia ce dezlega bla bla bla.
Zilele trecute, printr-o cautare extrem de grea(4 clikuri si un videoclip interesant) am ajunsa sa imi descarc filmul Begotten. Si inainte, deoarece vazusem ceva scene m-am gandit sa citesc despre el, sa nu mor prosta cum ar veni. Am citit si despre regizor sau producator, cum s-o numi, si mi-a atras atentia faptul ca l-a inspirat faptul ca era sa moara intr-un accident de masina la varsta de 19 ani. Apai cam atat mi-a trebuit, cum ar veni. Tot filmul l-am vazut ca pe experienta lui. Fiecare moment l-am asociat cu accidentul. Si scena de inceput am reusit cumva sa o asociez cu faptul ca, in momentul in care el a avut efectiv accidentul si-a amintit de copilaria. scena aceea care trebuia sa fie conceperea omului, eu am vazut-o asa. cine o sti ce au vazut altii?

saptamana sa zicem normala

Deci cum se numeste o saptamana care nu e de rahat decat 3 sferturi si super ultra buna un sfert? o saptamana normala banuiesc. In timpul saptamanii am aflat ca aici in orasul acesta....frumos.... nu poti sa faci cum iti place tie, dupa gusturile tale, pentru ca atunci nu sustii persoana in cauza. hai sa fim seriosi? moare cineva daca nu te voteaza? nup. daca mie mi-a placaut un alt proiect, inseamna ca nu sustin, probabil si altceva ? Dar acum o intrebare: daca NU se face atat caz de ceva, ar fi atat de anormal? se pare ca da. ehhh. acuma sa trecum la sfertul ultra super frumos al saptamanii. care, in mod surpinzator, sau nu, a inceput de vineri. In primul rand...merg la intreviu pentru bursa;). ASta inseamna ca am o sansa sa plec odata de aici, sa ma specializez in ce imi place mie, si asa mai departe. o alta parte frumoasa a saptamanii a fost desigur Mizu. care a descoperit ceva foastre interesant: daca stai cu fundul in zapada pentru 5 minute iti e frig. dupa ce a facut descoperirea sa de geniu, a inceput sa planga. Apoi a mai descoperit ceva: ii era mai bine in geanta de multe ori. De exemplu: cand bate vantul, cand e gheata( altfel patineaza intr-n mod unic: capul pe ghata si inainte) cand e vreun cos de gunoi( inteleg, este foarte inspaimanator o chestie mare verde caremiroase urat) si lista continua. Deci saptamana aceasta a fost oarecum normala, sau nu.

din seria Mizu

Am un catelus cam prea energetic. Am ajuns la aceasta geniala concluzie dupa ce, saptamana aceasta fiind bolnava am stat eu cu el cam toata ziua. Sarind peste faptul ca la ora 5 vine si imi trage perna din pat ca sa se joace, la ora 10 incepe sa sara dupa mine prin casa pentru a veni in brate. dupa ce il iau in brate plange, maraie si chiar latra pentru a il lasa jos. dupa ce il las jos fuge in camera la mine imi fura cate ceva si apoi vine mandru cu acel ceva in gura sta vreo 2 secunde pana imi dau seama ce are in gura dupa care fuge si intra pe o parte sub birou iese pe o alta... In tot acest timp eu incerc sa il prind. Cand in sfarsit reusesc sa ii trag dintre colti ,soseta deobicei, o ia din nou la fuga si iar sare si ia ceva. Bineinteles ca dupa vreo 4-5 ture din acestea prin casa oboseste. Ce bine ca nu are mai multa enrgie. eu imi vad de traba apoi vreo jumatate de ora si apoi aud un tropait parca ar veni un uragan, si il vad in fata camerei mele. DE aici exista 2 variante: ori a facut vreo prostie si cand ma uit la el si ii zic numele fuge si se ascunde sau vine si sare in brate. SI cam tot asa face toata ziua. Numai ca azi vroiam si eu sa dorm vreo ora si din nefericire( pentru mine desigur) el vroia sa se joace. S-a plantat in fata patului meu si a inceput sa planga pentru a il urca sus in pat, si l-am urcat. Cine ar putea rezista unui plans de catelus asociat desigur cu niste ochi mari si suparati. In pat s-a dus la locul lui obisnuit deja, si eu am atipit. Cand era un somn mai placut si mai dulce am auzit un sunet ingrozitor de aproape si care nu semana cu nimic ce am mai auzit pana acuma. Dragul meu de Mizu se tarase incet prin pat pana pe perna unde s-a apucat sa stranute intr-un mod foarte zgomotos. Dupa ce m-a trezit s-a asezat in pozitie de sezi si a inceput sa latre. l-am lasat jos si a adus atunci foarte vesel o jucarie in gura sa ne jucam. Cred ca acesta a fost modul lui de a-mi spune somn usor Teodora. Desigur ca dupa aceasta trezire nu am mai putut adormi si in final a obtinut ce vroia: jocul lui cu sfoara sa rosie.
Inca nu a renuntat de ros papucii de casa. Din pacate pasiunea sa de a desface si rupe lucruri s-a extins si asupra papucilor de casa a lu Oana. Imi pare rau de ei. SUnt draguti rau, dar cred ca prea draguti pentru gustul lui Mizu. :(

Botic ud

Azi a iesit afara ca deobiei, in brate inca pentru ca e prea mic sa se plimbe. Si pentru ca era o zapada atat de frumoasa pe tufisuri, si el era atat de curios(era sa sara din brate) l-am lasat sa isi bage un pic nasul in zapada. A inceput sa o linga, si era foarte incantat de ea, de nu vroia sa se departa de adorata sa zapada. Cu greu l-am despartit si am intrat in casa. Dupa obisnuitul ritual deja, de fuga prin casa a inceput sa roada fotoliul. Probabil ca are un gust foarte bun de vreme ce lasa mancarea si jucariile lui, chiar si sosetele mele din gura, pentru a il roade. Dar astazi s-a enervat ,,sefa" si i-a pus ardei iute unde rodea. Mizu a observat ca mama lucra ceva la fotoliu lui dar nu s-a sinchisit prea mult si a continuat sa se joace cu mine. Dupa ceva timp s-a dus totusi s-a vada ce a facut mama acolo si a inceput sa roada. Dupa cateva secunde a inceput sa fuga, sa planga, si se uita la noi disperat. l-am dus la castronul cu apa poate se calma si dupa ce a baut toata apa, asta a si facut. Apoi a adormit, si vreo 2 ore a tot dormit. Desi imi e inca mila de el, nu pot sa nu rad de fata lui disperata. Astazi a fost o zi plina chiar si pentru el. Si totusi dupa tot ce s-a intamplat pana acum, cand s-a trezit a incercat sa traga din bibloteca o hartie si a tras dupa el o gramada de carti. sa nu uitam totusi faptul ca dupa ce l-a tras era foarte mandru de el a venit in fata biroului si in pozitie de sezi maraia sa il bag in seama, cand m-am uitat la el avea o fata vesela si dragastoasa. Dar cum sa mai certi asa un botic ud, care a indurat azi atatea?

Noul locatar- MIZU

De o saptamana incoace, am un nou locatar. pe mizu. el este un shi tsu de 7 saptamani care a venit ,,de la mosu". Desi in prima zi nu i-am vazut fata deloc pentru ca arata ca in poza, in prima noapte am inceput sa ii vad mutrita. Deci ziua 1: nu i s-au vazut ochii. Acuma, dupa o saptamana de dormit in patul meu am inceput sa imi doresc sa fie ca in prima zi. Noaptea ma trezesc cu un ghem de blanita pe mine care ma linge si ma roade. Dar nu asta este problema cea mai mare, ci faptul ca ca cel mai confortabil loc de dormit a dedus el, este chiar pe perna mea, sau in asa fel incat eu trebuie sa stau turceste la ora 2 noaptea in patul meu. Asta este noatpea deci. Ziua doarme, tot in patul meu desigur, sau din cand in cand in culcusul lui, dupa vreun sfert de ora de marat latrat si plans in fata patului meu. Cand se trezeste are grija sa nu fie nimic pe jos, luand in botic tot de pe jos si ducand in patul lui. Astfel culcusul lui a devit casa papucilor nostri de casa, a carpetelor etc. Daca vrem sa le luam incepe sa ne roada sosetele din picioare.Dar ca orice hot adevarat, in momentul in care este certat ori fuge ori se linguseste de il iei in brate nicidecum sa il certi.

Notes for me. Only me

Nu vreau sa fie o postare in care plang. Vreau sa fie o postare noua. In care sunt fericita pentru ceea ce sunt.In care sa spun ce mult imi place sa fiu aici acum.In care sa spun tuturor cat de mult NU ma afecteaza ceea ce zic. Saptamana aceasta simt ca am prins aripi. De ce? Nu stiu. Poate petru ca vine Craciunul. Sau poate pentru ca am realizat ca orice zi e altfel. E diferita pentru ca nu va mai fi o alta la fel. Pentru ca trebuie sa fiu aproape de cei dragi in fiecare clipa. Si pentru ca tin la ei, la toti, vreau sa ma vada fericita si vesela, nu morocanoasa, nu suparata, nu epuizata. Vreau sa ma vada asa cum sunt eu. stiu ca este un cliseu, dar pentru mine azi nu e. Azi este o zi speciala. Dedicata mie, pantalonilor de blugi rupti cu care stau si scriu si ceasului smile care ma cronometraza. Azi e ziua in care am dormit 3 ore si am ascultat george wnston pana cand mi s-a blocat calculatorul.

castel de nisip....

Niciodata nu te-ai intrebat de ce oamenii sunt ata de indragostiti de plaja? De ce tin neaparat sa faca ca prosti castele de nisip cand sunt mici? Probabil pentru ca viata poate fi foarte usor comparata cu un castel de nisip. Cand esti mic, familia ta te ajuta deobicei sa pui fundatia, ca apoi tu sa tot construiesti mai departe. La un momen dat vine un val ce matura tot. Tu ce faci? Continui sa construiesti castelul. De ce? Probabil pentru ca suntem prea incapatanati sa mergem mai departe, sau pentru ca avem prea multe amintiri cu vechiul castel. La un moment dat valul nu se izbeste de castelul tau dar vezi venind un urias care iti face praf o parte din castel. Tu stai si contuinui sa construiesti. In cazul in care nu te ridici si te certi cu cel care ti-a distrus o parte din iubita ta structura. Dar cum deja este distrus o parte ajungi sa realizezi ca nu ai ce face, si iti vezi de treaba, desi ar putea acel urias sa apara din nou, tu iti continui lucrarea. Parintii in momentul de fata desigur ca s-au plictisit si te-au lasat singur sa te descurci cu acel imens castel care il doresti tu. Un trecator se mai opreste, te mai ajuta, dar apoi si acela pleaca. Tu in acet timp ai vazut multe persoane trecand si distrugandu-ti maretul castel, sau dimpotriva ridicand un turnului sau doua. In acest timp marea a stat linistita si te-a evitat. Dar la un moment dat se face din nou cunoscuta. Atunci? Pai atunci nu ai mai ramas decat cu baza care ai cladit-o. Ce spun ceilalti? ca ai alzheimer. Ai uitat tot ce s-a intamplat pe parcurs. Tu ai ramas in momenul in care te chinuiai sa faci primul turnulet.

Intrebari

Cand ajungi la un moment dat sa stai si sa nu iti mai dai seama de ce ai ramas pe undedva pe un drum si nu mai vezi mpe mai nimeni, iti dai seama ca s-au schimbat multe, si chiar si tu. Teoretic ar trebui sa mergi mai departe, dar tu de fapt ramai acolo prins intr-o multime de amintiri care parca ar fi niste alge si te trag in jos, si simti ca te vei ineca. Atunci ce faci? Astepti sa vina cineva sa te desprinda? Sau te despinzi singur? Sau pur si simplu te lasi trasa inapoi?

Inceput de vacanta:))

Pana acum, cand ziceam tabara, ma gandeam la 2 prietene bune care merg aproape tot timpul, sau asa retin eu oricum. De o saptamana, gandesc diferit. Cand zic tabara ma gandesc la Sovata, la persoanele intalnite acolo, si la tot ce s-a intamplat. Asa a inceput vacanta mea de vara. Urmeaza inca vreo 2 luni, sa speram la fel de pline.

Un an lung

A trecut un an. Un an de cand ne desparteam ne gimnaziu. Anul asta a fot plin, de schimbari, certuri, suparari, persoane regasite, sentimente noi, dezamagiri si in primul rand de veselie. S-au intamplat multe, si , pentru ma simt obligata sa spun: ma bucur ca s-au intamplat. Am fost fericita, trista, nervoasa, in unele zile, mai tot timpul de fapt, sarita. Asa a fost clasa a 9-a: frumoasa. Urmeaza multe lucruri pe care le voi intampina cu bucurie.

Lumea de azi, zisa moderna

Nu avem apa calda. De ce? Cineva nu a platit restanta, sau ceva de genu si s-au hotarat ei sa ia apa asa, de suparare. Bine. Ne spalam ''la lighean''. Ne plangem? Cum sa nu?! Ca doar noi traim intr-o lume moderna. Cum sa nu avem noi apa calda? Noi care suntem oamneni moderni.
Astazi era ceva emisiune ,cred, in care se arata cum traiau oamenii din India, cei care nu erau din acea clasa superioara. Noi ne plangem ca nu avem apa calda, ei se plang ca nu au apa potabila. Dupa ce am vazut emisiunea am inteles ca lumea de azi nu e moderna, nu e ce stiu eu ce, este doar lumea in care traiesc, si care este mult prea urata de fapt, ca sa poata fi numita civilizata. Noi care cica suntem oamenii moderni ce facem cand e vorba de saracie?Nimic. Ignoram situatia, si desigur ne plangem cand confortul nostru relativ este deranjat. Spun relativ pentru ca in lumea acesta ''civilizata'' nu se poate sti cand clopotul de sticla sub care te-ai asezat comfortabil se sparge.

e urat sa nu poti plange.
e urat sa plangi.
nu pot plange cand ai vrea deoarece nu vreau sa simt privirea de mila , de compatimire.
e urat sa plangi singur pentru ca nu te poti opri prea repede din plans. te gandesti prea profund la tine, si plangi, plangi, plangi...
asculti muzica vesela pentru a nu mai fi trist, pentru a uita momentul in care radeai si de care acum plangi.
e urat sa razi si sa te doara uneori.

gol

e gol.
este prea dureros acest gol.
ma doare cand vad cat de superficiala e lumea.
au crezut ca, golind tot, se va pierde acea amintire trista. m-au pus sub un clopot de sticla. am spart sticla si acum cioburile au umput golul mult prea tare. acum imi doresc o masina a timpului. sa nu fi gasit ceva cu care sa sparg sticla. acum stau si astept ca cioburile sa dispara cumva. degeaba e 8 martie, sau 1 martie. o masca doar se pune pe fata mea. de ce? poate pentru ca vreau sa evit alte goluri.

sticla...

tot timpul am compatimit oameni care ziceau ca se simt ca sub un clopot de sticla. eu nu am vrut si nu vreau sa ma simt asa. NU MA FACETI SA SIMT ASA! pot sa imi dau seama si daca nu imi ziceti sau ascundeti. am invatat. dar nu am invatat si sa imi dau seama ce ascundeti. vreau sa sparg sticla aceasta! repede!

Vine primavara! vine martisorul! vine vremea frumoasa!

Catre fundatia lumii mele...

Lumea ta trebuie sa fie numai a ta. Lumea ta interioara in care te refugiezi. Dar daca in ea intra persoane care o distrug fara a vrea? Care ii iau primele caramizi, fundatia? Sper sa nu le ia...cel putin nu acum, nu maine, nu niciodata daca ar fi posibil. In lumea asta interioara exista telepatie?! Probabil. Eu trebuie sa stiu ce se petrece cu cei de acolo nu-i asa? E lumea mea doar...

Daca ar fi in totalitate a mea ar fi frumos sa am eu controlul asupra ei, din pacate nu am, si nimeni nu poate avea. De ce? Pentru ca, la fel ca orice lume, provine din realitate...realitate care nu cruta pe nimeni. Nici pe mine, nici pe tine. De atata timp esti in lumea mea, ca am impresia ca esti insasi fundatia. Sti intotdeauna ce gandesc si la fel si eu fara sa spunem. Stim deja... cuvintele sunt de prisos dar as vrea sa spui 4 cuvinte magice care nu mi le-ai spus niciodata, tu doar le-ai dovedit. Eu la fel.

Egoist din partea sa iti cer sa imi spui acestea dar eu insami sa nu le fi spus nicioadata, din prostie? din mandrie? din incapatanare? Nu stiu. Nu le-am spus dar am incercat sa le arat. Nu stiu daca am reusit sa arat sufiecient de bine, dar acum, azi, in momentul asta, imi doresc sa ti le fi spus. E interesant. Niciodata nu am aratat niciunul nimic unul fata de celalat in acel mod evident de enervant, dupa parerea mea, dar amandoi stim exact cine e ce pentru celalat. Am fost privita ca un mormoloc care a intrat ti-a cu forta acolo unde putini au intrat. Si tu ai facut la fel. Sti? cand eram mica, imi placea sa ne certam. Asa ma exprimam eu. Asa iti ziceam cat de mult tin la tine. Acum, pentru a imi arata ca esti bine, incerci sa reinvi timpurile acelea. Vrei sa mai sti ceva? In toate visele mele apari. Si in cosmaruri chiar. Tot timpul ai fost in ele. TU esti fundatia MEA. Asa ca ma rog sa iti fie bine.

...

am fost ieri la fosta scoala. a fost interesant. am realizat ca EU m-am schimbat. EI au ramas aceiasi. as vrea sa fiu ca atunci si nu as vrea. eram altfel. am observat asta dar acum am vazut clar. in vara m-am schimbat. in toamna m-am schimbat. acum ma schimb. nu imi place si nu imi displace. in vara am zis ca nu as vrea sa ma schimb. imi placea cum eram. acum in schimb... nu stiu cum sa revin la ce eram. nici nu stiu cum... am zis de fapt am promis ca ma schimb la ce eram. nu am uitat... si in loc sa merg inapoi pe drum la incrrucisarea de drumuri am mers pe alt drum. cand am promis am vorbit serios. cand am zis in vara am vorbit serios. cand am vazut-o ieri pe diriginta am realizat ca nu m-am tinut de promisiune, am incercat si incerc.
supar persoane, descopar persoane, aflu lucruri noi, uit lucruri vechi, devin mai dezordonata pe zi ce trece, si simt ca pierd persone dragi din jurul meu. daca nu as fi o optimista convinsa as fi emo....