Pentru Blackie

dragă blackie,

Sper că eşti bine. Nu te-am mai văzut de 12 ani. Şti? Acum am şi eu un Blackie al meu. se numeşte Mizu. Vroiam să il numesc figaro, dar nu puteam să mă joc, să mă uit fară să ma gândesc la celalt ghem de blaniţă, de data asta, maro, pe care tu, ca o fiinţa pură ce eşti, nu l-ai privat nicio secundă de dragostea ta de mamă. chiar dacă nu era puiul tău, l-ai îngrijit. chiar mai bine decât noi. Ne-ai arătat că este bolnav. Ne-ai SPUS. da. ai vorbit. Pentru mine de fapt tot timpul ai vorbit. Chiar vorbeai. Tu m-ai învăţat că animalele sunt şi ele suflelte, fiinţe. Am început să merg alături de tine. Primele bomboane le-am gustat alături de tine, împărţeam frăteşte ppunga de bomboane. jumate eu, jumate tu. uneori recunosc ca trişai, alteori chiar mi le furai, dar în final nu ştiu cum eu ajungeam să fiu scoasă cu forţa de sub canapea, unde stateam alături de tine, cât timp erai pedepsită. Sper că nu eşti supărată că a trecut atât de mult timp să îţi spun, oficial ceva. Neoficial, eu te vad in aproape fiecare zi. Este o căţeluşă alba, Ada o cheamă, este leit ca tine. Face năzbâtii, îşi înebuneşte stăpâna, dar în final, ascultă de ea când e vorba, se alintă, are grija când se joacă cu prichindeii, pe scurt e ca tine. Îţi ziceam, a durat mult să îti zic ceva. Să şti că mă gândesc la tine. Cand văd un canish, mă gândesc la Blackie. My old pal. Nu te supărai când dădeam vina pe tine ca să scap eu de ceva, pentru ca până la urma amândouă scăpam basma curată. Ne scoteam una pe alta. Dacă eu eram certată, veneai şi plângeai să nu mă mai certe. Dacă furam bomboanele, nu lătrai nu ziceai nimic, dar şi când scapam una pe jos...adios. O păpai. sunt fericită de un lucru: ai avut o viaţă lungă şi frumoasă. Un lucru regret, şi îl voi regreta mereu. Nu am nicio poză cu tine, cea mai veche si mai bună prietenă a mea. Şti, nu trebuie să fi geloasă. Mizu, oricat de drăguţ ar fi el, nu se compară, cu dulceaţa care eşti tu.

notes for myself.

Acum, la ora aceasta, 1 30, în loc să dorm ca oamenii normali (cică) eu stau şi nu pot să nu îmi scot din minte o propoziţie: ,,Omul este un animal social''. Frază celebră desigur. Auzită de multe ori. Dar nu cred că am stat vreodată, aşa cum stau acum şi să mă gândesc, ce presupune această afirmaţie. De fapt, animalele sunt dependente fiecare de un loc, climat. Noi nefiind îngradiţi de această dependenţă ne-am creat altele. De fapt una mare: societatea. Şi odată cu ea celălalte dependenţe. Desigur că este un caz rar în care nu societatea propriu zis te împinge la ceva, dar prin simplul fapt că am crescut în societate, ajungem să ne facă, involuntar, să reclădim ceea ce am văzut când am crescut. Şi când acea posibilitate să recreem lumea în care am devenit dispare, ne pierdem. Ne pierdem identitatea cum s-ar spune. Puţine persoane au fost acelea care şi-au regăsit-o la fel de repede cum au pierdut-o. De aici ajungem să avem fluctuaţii, să fim nesiguri, să facem totul pe dos. Să ne purtăm ca nişte animale cu alte persoane, în sensul în care nu putem să ne exprimăm liber. Ne exprimăm alte intenţi decât cele adevărate, suntem prinşi într-o lume cu reguli care nu pot fi înţelese. Atunci de obicei socientatea începe o etichetare: Nebun, Rebel, Aiurit, prost etc. Etichetele Micşorează cuşca. Sau poate o deschid. Mai şti? Concluzie. Noaptea asta nu cred că voi dormi

Rise and shine

Friends forever

Fiecare vede ce vrea

De cate ori, nu ai vazut un lucru, sau ai inteles un lucru, si ceilalti au inteles ceva total diferit? De cate ori? Asa in medie? Eu de exemplu, sincer, aproape de fiecre data vad, aud sau simt, o fac diferit. De rare ori se intampla ca cineva sa vada exact acelasi lucru. SI nu ma refer la vreo chestie absolut normala ca de exemplu un meniu snack box(stiu imi e foamne). azi de exemplu, am fost la teatru. Super tare piesa, dar la un moment dat m-am uitat in sala. era o scena care pe mine m-a scarbit, alti se distrau iar multi se uitau absenti. Aceasta ultima categorie, se gaseste mai oriunde asa-i? Orinde ai merge vezi cel putin 4-5 oamneni care se uita absenti.Apoi mai este ceva: eu de multe ori vad partea plina a paharului, dar de ce atunci cand vad partea goala, alti vad partea plina, sau numai paharul, sau fata de masa? de sigur ca multi ar zice ca raspunsul este simplu: pentru ca suntem diferiti. Dar daca suntem asa de diferiti cum se spune, de se tinde sa ai spirit de turma? ma enerveaza sincer. cel mai practic exemplu: de mii de ori am vazut o situatie banal...de prosteasca: la stop trec 2 grabiti si vin si ceilalti trecatori de multe ori chiar aproape toti dupa ei. masinile opresc, in cel mai bun caz, sau trec si ii rateaza la mustata claxonand ca tampitii.De cate ori vad aceasta scena ma gandesc sincer daca cumva darwin nu a gresit: poate nu ne tregem din maimute, ci din oi. maimutele gandesc totusi.
Si azi, revenind la teatru, cum era o piesa in 3 limbi: engleaza maghiara si romana, stateam si ma gandeam: printre spectatori sigur existau persoane care nu intelegeau romana si nici maghiara, numai engleza: ei ce au inteles? probabil nmumai partea spusa in engleza, si atunci...e drept sa spun ca a inteles ce vrea. Alt exemplu: eu REcunosc, nu stiu maghiara decat asa pe ici pe colo sa mai raspund uneori in limba ei unei batrane care incerca sa imi zica ceva, si ca sa nu dau ca tampita din umeri, m-am mai interesatt ce sa ii raspund. ASa ca nici eu azi nu am inteles partile in maghiara, deci eu am inteles numai o parte, si numai ce am vrut eu sa oberv si inteleg. LA o parte care efectiv m-a plictisit, nu am observat probabil ce stiu eu ce miscare care era cheia ce dezlega bla bla bla.
Zilele trecute, printr-o cautare extrem de grea(4 clikuri si un videoclip interesant) am ajunsa sa imi descarc filmul Begotten. Si inainte, deoarece vazusem ceva scene m-am gandit sa citesc despre el, sa nu mor prosta cum ar veni. Am citit si despre regizor sau producator, cum s-o numi, si mi-a atras atentia faptul ca l-a inspirat faptul ca era sa moara intr-un accident de masina la varsta de 19 ani. Apai cam atat mi-a trebuit, cum ar veni. Tot filmul l-am vazut ca pe experienta lui. Fiecare moment l-am asociat cu accidentul. Si scena de inceput am reusit cumva sa o asociez cu faptul ca, in momentul in care el a avut efectiv accidentul si-a amintit de copilaria. scena aceea care trebuia sa fie conceperea omului, eu am vazut-o asa. cine o sti ce au vazut altii?

saptamana sa zicem normala

Deci cum se numeste o saptamana care nu e de rahat decat 3 sferturi si super ultra buna un sfert? o saptamana normala banuiesc. In timpul saptamanii am aflat ca aici in orasul acesta....frumos.... nu poti sa faci cum iti place tie, dupa gusturile tale, pentru ca atunci nu sustii persoana in cauza. hai sa fim seriosi? moare cineva daca nu te voteaza? nup. daca mie mi-a placaut un alt proiect, inseamna ca nu sustin, probabil si altceva ? Dar acum o intrebare: daca NU se face atat caz de ceva, ar fi atat de anormal? se pare ca da. ehhh. acuma sa trecum la sfertul ultra super frumos al saptamanii. care, in mod surpinzator, sau nu, a inceput de vineri. In primul rand...merg la intreviu pentru bursa;). ASta inseamna ca am o sansa sa plec odata de aici, sa ma specializez in ce imi place mie, si asa mai departe. o alta parte frumoasa a saptamanii a fost desigur Mizu. care a descoperit ceva foastre interesant: daca stai cu fundul in zapada pentru 5 minute iti e frig. dupa ce a facut descoperirea sa de geniu, a inceput sa planga. Apoi a mai descoperit ceva: ii era mai bine in geanta de multe ori. De exemplu: cand bate vantul, cand e gheata( altfel patineaza intr-n mod unic: capul pe ghata si inainte) cand e vreun cos de gunoi( inteleg, este foarte inspaimanator o chestie mare verde caremiroase urat) si lista continua. Deci saptamana aceasta a fost oarecum normala, sau nu.

din seria Mizu

Am un catelus cam prea energetic. Am ajuns la aceasta geniala concluzie dupa ce, saptamana aceasta fiind bolnava am stat eu cu el cam toata ziua. Sarind peste faptul ca la ora 5 vine si imi trage perna din pat ca sa se joace, la ora 10 incepe sa sara dupa mine prin casa pentru a veni in brate. dupa ce il iau in brate plange, maraie si chiar latra pentru a il lasa jos. dupa ce il las jos fuge in camera la mine imi fura cate ceva si apoi vine mandru cu acel ceva in gura sta vreo 2 secunde pana imi dau seama ce are in gura dupa care fuge si intra pe o parte sub birou iese pe o alta... In tot acest timp eu incerc sa il prind. Cand in sfarsit reusesc sa ii trag dintre colti ,soseta deobicei, o ia din nou la fuga si iar sare si ia ceva. Bineinteles ca dupa vreo 4-5 ture din acestea prin casa oboseste. Ce bine ca nu are mai multa enrgie. eu imi vad de traba apoi vreo jumatate de ora si apoi aud un tropait parca ar veni un uragan, si il vad in fata camerei mele. DE aici exista 2 variante: ori a facut vreo prostie si cand ma uit la el si ii zic numele fuge si se ascunde sau vine si sare in brate. SI cam tot asa face toata ziua. Numai ca azi vroiam si eu sa dorm vreo ora si din nefericire( pentru mine desigur) el vroia sa se joace. S-a plantat in fata patului meu si a inceput sa planga pentru a il urca sus in pat, si l-am urcat. Cine ar putea rezista unui plans de catelus asociat desigur cu niste ochi mari si suparati. In pat s-a dus la locul lui obisnuit deja, si eu am atipit. Cand era un somn mai placut si mai dulce am auzit un sunet ingrozitor de aproape si care nu semana cu nimic ce am mai auzit pana acuma. Dragul meu de Mizu se tarase incet prin pat pana pe perna unde s-a apucat sa stranute intr-un mod foarte zgomotos. Dupa ce m-a trezit s-a asezat in pozitie de sezi si a inceput sa latre. l-am lasat jos si a adus atunci foarte vesel o jucarie in gura sa ne jucam. Cred ca acesta a fost modul lui de a-mi spune somn usor Teodora. Desigur ca dupa aceasta trezire nu am mai putut adormi si in final a obtinut ce vroia: jocul lui cu sfoara sa rosie.
Inca nu a renuntat de ros papucii de casa. Din pacate pasiunea sa de a desface si rupe lucruri s-a extins si asupra papucilor de casa a lu Oana. Imi pare rau de ei. SUnt draguti rau, dar cred ca prea draguti pentru gustul lui Mizu. :(

Botic ud

Azi a iesit afara ca deobiei, in brate inca pentru ca e prea mic sa se plimbe. Si pentru ca era o zapada atat de frumoasa pe tufisuri, si el era atat de curios(era sa sara din brate) l-am lasat sa isi bage un pic nasul in zapada. A inceput sa o linga, si era foarte incantat de ea, de nu vroia sa se departa de adorata sa zapada. Cu greu l-am despartit si am intrat in casa. Dupa obisnuitul ritual deja, de fuga prin casa a inceput sa roada fotoliul. Probabil ca are un gust foarte bun de vreme ce lasa mancarea si jucariile lui, chiar si sosetele mele din gura, pentru a il roade. Dar astazi s-a enervat ,,sefa" si i-a pus ardei iute unde rodea. Mizu a observat ca mama lucra ceva la fotoliu lui dar nu s-a sinchisit prea mult si a continuat sa se joace cu mine. Dupa ceva timp s-a dus totusi s-a vada ce a facut mama acolo si a inceput sa roada. Dupa cateva secunde a inceput sa fuga, sa planga, si se uita la noi disperat. l-am dus la castronul cu apa poate se calma si dupa ce a baut toata apa, asta a si facut. Apoi a adormit, si vreo 2 ore a tot dormit. Desi imi e inca mila de el, nu pot sa nu rad de fata lui disperata. Astazi a fost o zi plina chiar si pentru el. Si totusi dupa tot ce s-a intamplat pana acum, cand s-a trezit a incercat sa traga din bibloteca o hartie si a tras dupa el o gramada de carti. sa nu uitam totusi faptul ca dupa ce l-a tras era foarte mandru de el a venit in fata biroului si in pozitie de sezi maraia sa il bag in seama, cand m-am uitat la el avea o fata vesela si dragastoasa. Dar cum sa mai certi asa un botic ud, care a indurat azi atatea?