Toţi trăim într-o mică sau mare măsură într-un glob. Al meu e de sticlă, şi încerc să îl înţeleg, prin tot ceea ce fac

duminică, 30 august 2009

odihna

astazi am recuperat tot somnul care l-am pierdut. toata ziua am dormit. In sfarsit am avut o senzatie placuta de odihna. este cel mai placut sentiment posibil dupa un timp de vise intense sau pline de un negru intens, sau pur si simplu amintiri. ma speriam si de propiile mele amiintiri. Azi sunt fericita. in sfarsit sunt ODIHNITA. :D

vineri, 28 august 2009

somn usor

O noapte in care voi dormi. asa imi zic. dar odata ce adorm...numai forme care masperie sau care imi provoaca amintiri(nu stiu cum viseaza alti dar in codmarurile mele vin amintiri, ciudat nu?) care ma inspaimanta si ma intristeaza deopotriva.Astazi noapte nu am dormit, cel putin nu m-am odihnit. a doua noapte mi-a fot frica sa mai adorm dar, in cele din urma aceleasi forme negre si de speriat au revenit. la ora 3 m-am trezit. nu mai are rost sa ma culc daca tot nu ma odihnesc. citesc o carte despre vise. ''o treime din viata omul si-o petrece dormind'', cu asemnea vise nu as vrea sa imi petrec o treime din viata dormind. mai dau o pagina si gasesc dictionarul viselor. nicaieri nu apare insa negru intens si inspaimantator. iau o alta carte. a nu stiu cata povestire se intituleaza somnul. o tipa nu adormea si s-a apucat sa citeasca noaptea, dar nu era deloc obosita nici dupa o saptamana de nesomn. eu in schimb pot adormi dar mie frica de vis. nu il vreau, vreau sa dorm profund fara niciun''film''. mai ma pun in pat si incerc sa adorm, dar acelasi vis acelasi negru aceleasi amintiri. nu are un inceput si niciun capat acst vis. continua noapte de noapte. cand eram mai mica am fost convinsa de faptul ca in pat nu ma poate ajunge nicun monstu. dar ce se intampla cand propriul somn e un monstru? simplu il invingi.
o noapte in care nu ma voi mai speria de vis. acum nu am mai visat, in sfarsit. acum nu am mai visat. mam odihnit.

marți, 25 august 2009

fluture fara arpi


Exista o specie de fluturi care traieste pe sol. Fara nicio speranta. tintuiti pe pamant in loc sa zboare in lume sa priveasca totul ei stau. Privesv totul de pe un colt de lemn si se gandesc ca ar putea fi si ei acolo. sunt retasi si nu sunt bagati in seama. unul mai viseaza la lume larga si e vesel. acela crede ca a prins aripi. nu a prins. dar el asa e. spera. un fluture fara aripi sperand la lumea larga. o pasare in colivie, sau un caine intr-o curte nu se poate compara cu el. o pasare are aripi. spoate sa zboare la un moment dat. un caine are colti, poate sa roada lemnul. In schimb el nu are nimic...decat speranta ca acea zi va veni...cand cineva va veni sa ii dea aripi, sau macar sa fie ajutat. ''fluture fara apiri eu iti doresc noroc . ar fi frumos sa ti se implineasca dorinta''daca as spune asa ceva ar fi mult prea trist. Nu il ajut, as vorbi doar in vant. Mai bine ii fac aripi si ii dau drumul sa zboare. ASta voi face.

vineri, 21 august 2009

suparare

tu nu.Doar tu nu. Tu trebuie sa fi intotdeauna aici. Desi esti bolnav nu erai asa de tare. NU.Nu tu. Te vei face bine. iti vei reveni si vei fi vesel. Ne vom certa din nou, ne vom intarata reciproc ca deobicei.nu vreau sa te vad din nou in spital. vreau sa fi acasa pe veranda citind ziarul si comentand toate actiunile mele. Vreau sa iti revi. Nu suport sa aud oameni spunand ca nu arati bine. prefer sa ma mint si sa fiu mintita. Eu si matusa mea ne mintim reciproc, incercam. Rudele nu inteleg de multe ori si imi mai zic ca nu arati bine dar nu le bag in seama. Matusa mea cred ca doar de fata cu mine se preface. Uneori o mai aud vb cu tine si simt in vocea ei o suparare imensa. nu pot sa ascult. fug de acolo si ma refugiez in curte. sub cires. Aici stau si te vad iesind din casa , citind, sau atipind uneori. Asa vreau sa fi tot timpul. Nu bolnav nu in spital.

sâmbătă, 15 august 2009

14 august 2009

Draga jurnalule,

Azi am impinit 15 ani. Am fost foarte fericita, cum e si normal.''bunicii'' mei in schimb se bucurau intr-un mod trist. In acea dimineata au gasit pozele de la zilele mele de nastere si s-au intristat: am cresut. Isi aminteau ce faceam, ce mica eram si cum ma schimonoseam cand venea vorba de dormit. Acum am crescut, si ei din pacate nu au ramas la fel. Nu prea am ce face in fata timpului, doar sa ma bucur cat de mai mult de clipa prezenta.

Azi am primit un cadou neasteptat, de care m-am bucurat extrem de mult. O carte care mi-am dorit-o de foarte mult timp si care nu am gasit-o nicaieri. Am renuntat gandindu-ma ca o voi lua cand o vor reedita sau ceva de genu.Am fost atat de incantata de cadou ca am impresia ca am ramas un pic socata, cel putin in mintea mea. De foarte putine cadouri m-am bucurat asa, sau ma voi bucura. Multumesc mult.

Concluzie: azi a fost o zi speciala, petrecuta cu oameni speciali. M-am distrat si bucurat.

marți, 4 august 2009

ploaie


Afara ploua. Ma uit pe geam sa vad daca a incetat. Nu n-a incetat. Raman acolo si ma uit cu atentie. Picaturile de ploaie au format ca un fel de punte de legatura intre cer si pamant. As vrea sa fiu acum ca ploaia. Sa unesc doua lucruri ce nu se pot atinge, sa fac imposibilul.

eu:D

Fotografia mea
Sunt o persoana extrem de optimista. Imi place albastrul si sa citesc carti. Sunt uneori foarte aiurita si oarba in ceea ce priveste persoanele din jur. am cosmaruri des si destul de puternice si asta uneori imi afecteaza starea de sprit.intotdeauna voi incerca sa nu il fac sa se simta prost cel de langa mine, dar nu reusesc tot timpul:)) cam atat.