notes for myself.

Acum, la ora aceasta, 1 30, în loc să dorm ca oamenii normali (cică) eu stau şi nu pot să nu îmi scot din minte o propoziţie: ,,Omul este un animal social''. Frază celebră desigur. Auzită de multe ori. Dar nu cred că am stat vreodată, aşa cum stau acum şi să mă gândesc, ce presupune această afirmaţie. De fapt, animalele sunt dependente fiecare de un loc, climat. Noi nefiind îngradiţi de această dependenţă ne-am creat altele. De fapt una mare: societatea. Şi odată cu ea celălalte dependenţe. Desigur că este un caz rar în care nu societatea propriu zis te împinge la ceva, dar prin simplul fapt că am crescut în societate, ajungem să ne facă, involuntar, să reclădim ceea ce am văzut când am crescut. Şi când acea posibilitate să recreem lumea în care am devenit dispare, ne pierdem. Ne pierdem identitatea cum s-ar spune. Puţine persoane au fost acelea care şi-au regăsit-o la fel de repede cum au pierdut-o. De aici ajungem să avem fluctuaţii, să fim nesiguri, să facem totul pe dos. Să ne purtăm ca nişte animale cu alte persoane, în sensul în care nu putem să ne exprimăm liber. Ne exprimăm alte intenţi decât cele adevărate, suntem prinşi într-o lume cu reguli care nu pot fi înţelese. Atunci de obicei socientatea începe o etichetare: Nebun, Rebel, Aiurit, prost etc. Etichetele Micşorează cuşca. Sau poate o deschid. Mai şti? Concluzie. Noaptea asta nu cred că voi dormi