sarbatori?

sunt un pic cam trista. nu stiu din ce motiv dar stiu doar ca sunt. de sarbatori...poate e din cauza ca va incepe imediat scoala, poate e din cauza ca imediat va veni revelionul si ma gandesc la tot ce s-a intamplat in 2009 si ce an a fost, plin de surpize de tot felul. am facut mai multe decat credeam in 2009, totusi nimic din ceea ce imi doream cu adevarat. dar totusi trebuie sa ma inveselesc in stiulul meu unic ca doar mane e mos craciun sarbatoarea mea preferata. poate sunt prea materialista dar daca nu as fi nu as adora cadourile ata de mult. acuma sti ce as vrea? sa plec. in ultima vreme ma tot gandewsc la un singur lucru:cum ar fi sa plec intr-o calatorie prin lume singura....ma duc sa visez.

sarbatori fericite si tot ce e mai frumos acum in ajun de craciun:*

calatorie

sti ce mi-ar place? sa merg maine intr-o calatorie instant. sa iau trenul si sa merg. sa iau transsiberianul sa merg prin toata rusia, sa merg apoi in china, in tibet, sa ma intorc in china, vad coreea, sa iau un vapor sa merg in japonia, sa merg si in thailanda, apoi sa ma intorc in europa sa vizitez toate tarile sa iau un vapor pana in america sa vad canada, iar apoi sa iau un avion sa vin acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
.

viata lui x din orasul z

ma cheama x. frumos nume nu? parinti mei nu aveau imaginatie. o caracteristica a familiei.de fapt a tuturor lucuitorilor din orasul z. numele de familie denota deja acesta lipsa: xulescu. deci ma cheama x xulescu. din pacate eu cred ca sunt adoptat. am imaginatie. niciodata familia mea nu a inteles de ce. cum am putut sa fac abstractie?
ma rog.
deci sa incep sa vorbesc despre mine. sunt un baiat anormal. am imaginatie. la scoala am la romana numa 10. la matematica, fizica, chimie si asa mai departe nu am note mari. nu inteleg nimic de acolo. nu am logica. numai imaginatie. sunt sigurul caruia ii place romana, mai exact compunerile. pana acum profesoara noastra nu a avut parte de o compunere in adevaratul sens al cuvantului, decat daca un referat cu linute despre copilaria sa este considerata compunere.
asa deci... la scola om anormal.
in viata sociala nu sunt deloc diferit. nu am prieteni. am o iubita pe care nu o iubesc. e ca mine, cu imaginatie. doar ca ea nu o arata.ii e frica sa nu isi piarda prieteni. eu mi i-am pierdut deja, daca i-am avut.
am vorbit despre mine. e de ajuns nu? sa continuam deci, nu am scris aceste lucruri numa asa. vreau sa ajung undeva..cred. am hotarat sa plec de acolo. am plecat in lumea larga. fara prietena mea. am zis ca nu o iubeam, dar mi-a parut rau totusi, ea chiar ma iubea. am plecat spre singurul oras care ma putea primi: orasul gamiflu. e un oras in care imaginatie este prezenta chiar de la intrare unde este un afis mare in care fiecare vede ce vrea. cine vede ceva fara de asemanare poate intra, cine vede rutina, monotonie sau ceva de genu nu este primit aici.
imaginea care am vazut-o era un ocean in balcon. acel ocean avea tot ce era nevoie. barci,pescarusi, turisti, hoteluri, dar totusi incapea in balon. asa ca am fost primit. prima data rataceam pe strazi fara nicio tinta. ma uitam uimit la cladirile ce ma inconjurau. fiecare casa era la fel de ciudata ca si proprietarul ei. cui ii placeau animalele avea o casa in forma de animal. am vazut pana si o casa in forma de rechin...ciudat. nu era absolut nicio regula. acum erai langa casa de la munte si in clipa urmatoare erai de fapt la mare. stazile aveau nume, dar erau schimbate in fiecare clipa deoarece se schimba tema. primele luni m-am obisnuit cu acest oras ciudat. nu trebuia sa muncesti deoarece munca era considerata o rutina. trebuia sa iti imaginezi mancare si in clipa urmatoare erai deja plin. notinea de ''bani'' nu exista. cand am intrebat prima data de asa ceva, o femeie de varsta a treia, a inceput sa rada si si-a vazut de treaba. construia o casa pentru baiatul ei. era in forma de chibrit. baiatului ii placea focul dar mama sa a considerant ca totusi e prea periculoasa o casa in forma de foc. acesta va fi ultimul ei cadou pentru fiul ei deoarece imaginatia sa a secat-am primit imediat o explicatie de la o casa in forma de gura. ea se va muta la periferie, odata ajuns acolo nu mai ai cum sa revi in gamiflu dar nici nu poti merge in alt oras, deoarece esti deja prea diferit. ciudat...
timp de un an mi-am construit propria locuinta: o carte
carte in forma de chitara cu clape si file de sunca si cascaval . am intrat si in consiliul orasului(in mod surpinzator exista asa ceva.) nu era un consiliu normal. in fiecare luna era discutat fie un nume de bebelus nou pentru parinti care nu vor sa se mute in groaznica periferie, fie numarul la pantof al parcului de distractie pentru ai lua niste cizme pentru iarna si asa mai departe. acolo am cunoscut-o pe Atucifa. o fata foarte interesanta, care nu a trait nicaieri decat in acest oras. niciodata nu a vazut un oras anormal(acesta fiiind considerat desigur cel mai normal oras), si era singurul lucru care nu si-l putea imagina. ei i-a placut de mine, si mie dar numai atat. ne-am casatorit. de ce? nu stiu. probabil nu voi sti. intr-o clipita m-am trezit inconjurat de prieteni si amici, si dintr-o data am simtit ca revin in orasul meu natal. stiu ca e ciudat dar e cat se poate de adevarat. totul era diferit de orasul meu dar ma simteam din nou ca acolo. am hotarat o evadare. am lasat in urma o lume care n-o iubeam si am mers mai departe. singurul lucru care am realizat ca totusi il iubesc in acel oras perfect de haotic a fost fiica mea, pe care am lasat-o acolo.
unde este totusi locul meu? am plecat de langa parinti mei lipsit de imaginatie si de langa sotia, fiica si prieteni mei plini de imaginatie. imaginatie este singurul lucru care il am, dar orasul in care este nevoie numai de asta ma facut sa ma simt prizioner. unde voi merge in continuare?

joc

vrei sa ne jucam? haide. eu zic leapsa. prima data ne uitam unul la altul. sa stim cu cine ne jucam. prima data eu numar. te caut si gasesc pe cineva care are aceiasi infatisare...doar ca nu e aceasi persoana pe care o caut eu. e altfel faţa de cum am vazut-o eu. caut din nou faţa aceea pe care am vazut-o prima data. gasesc ceva, dar din nou diferit. cine esti? eu persoana ce o cauti. nu este adevarat. esti altfel, nu asa cum te-am vazut. caut din nou la nesfarsit poate gasesc din nou acea faţa care am vazut-o la inceput de tot.dar ma stiga mama. jocul s-a terminat. m-am plictisit de el asa ca nu-l voi relua maine. faţa aceea pe care am cautat-o nu cred ca o voi mai gasi. pacat...imi plăcea sincer.

cadouri

intotdeauna mi-au placut cadourile. tot timpul au avut grija sa fie cat mai frumoase si mai deosebite, astfel incat sa ma luminez cand le vad. asa ca eu am invatat sa fac la fel.

cand eram mica nu intelegeam de ce lumea se bucura sa dea cadouri. nici de ce mosu' nu aduce singur cadourile. tot timpul trebuia ajutat. si de mama si de tica si de matusa si de unchiul. acum sunt mandra sa spun ca si eu am avansat in functie. il ajut si eu. am inteles si de ce e frumos sa daruiesti cadouri. sa cauti, sa vazi sa te gandesti daca i-ar place persoanei respective, si apoi sa vezi fata persoanei respective cat este de surprinsa si fericita. incepe sa imi placa la fel de mult ca primitul cadourilor.

astazi am fost la real. fosrte interesant...biciun copil mai mare de 2 ani si mai mic de 12 ani nu era. mosu isi facea treaba deci.cel mai frumos lucru posilbil a fost sa vad niste bunici in fata raionului uitandu-se pentru cadouri. au luat in mana mai multe jucari si se tot intrebau care ar fi mai frumos. si-au sunat copii si i-au intrebat ce le-ar placea mai mult nepotilor. apoi cautau innebuniti jucaria aceea. am ramas sa ma uit. incep sa regret ca am crescut. ma intreb daca bunici mei adoptivi au facut la fel. nicioadata nu am avut nicio pretentie de la ei, numai sa fie alaturi. dar, in ciuda acestui fapt, intotdeauna au avut grija sa ii inlocuiasca pe adevarati mei bunici.

catre ei, toti mosi craciuni mei: multumesc pentru cadourile care intotdeana ati avut grija sa le alegeti. acum fac si eu la fel, am avut profesori buni. va iau voua, asa cum am invatat. e unul dintre cele mai frumoase lucruri posibil. asa ca maine uitati-va in ghete sa vedeti ce va adus mosu;)

ghidul optimustului

regula numarul 1-sa fi un pic surd, si aiurit
regula numarul 2-sa ai tot timpul un scop flexibil(daca nu merge intr-un domeniu sigur merge in altul)
regula numarul 3-cand iei o nota mica gandestete ca atunci cand vei lua o nota mare ai tai vor zice ca ai depus un efort mare
regula numarul4-sa ai tot timpul in minte o melodie vesela( directia 5 in niciun caz e perfecta;))
regula numarul 5- nu exista ca m-am plictisit deja:))