intotdeauna mi-au placut cadourile. tot timpul au avut grija sa fie cat mai frumoase si mai deosebite, astfel incat sa ma luminez cand le vad. asa ca eu am invatat sa fac la fel.
cand eram mica nu intelegeam de ce lumea se bucura sa dea cadouri. nici de ce mosu' nu aduce singur cadourile. tot timpul trebuia ajutat. si de mama si de tica si de matusa si de unchiul. acum sunt mandra sa spun ca si eu am avansat in functie. il ajut si eu. am inteles si de ce e frumos sa daruiesti cadouri. sa cauti, sa vazi sa te gandesti daca i-ar place persoanei respective, si apoi sa vezi fata persoanei respective cat este de surprinsa si fericita. incepe sa imi placa la fel de mult ca primitul cadourilor.
astazi am fost la real. fosrte interesant...biciun copil mai mare de 2 ani si mai mic de 12 ani nu era. mosu isi facea treaba deci.cel mai frumos lucru posilbil a fost sa vad niste bunici in fata raionului uitandu-se pentru cadouri. au luat in mana mai multe jucari si se tot intrebau care ar fi mai frumos. si-au sunat copii si i-au intrebat ce le-ar placea mai mult nepotilor. apoi cautau innebuniti jucaria aceea. am ramas sa ma uit. incep sa regret ca am crescut. ma intreb daca bunici mei adoptivi au facut la fel. nicioadata nu am avut nicio pretentie de la ei, numai sa fie alaturi. dar, in ciuda acestui fapt, intotdeauna au avut grija sa ii inlocuiasca pe adevarati mei bunici.
catre ei, toti mosi craciuni mei: multumesc pentru cadourile care intotdeana ati avut grija sa le alegeti. acum fac si eu la fel, am avut profesori buni. va iau voua, asa cum am invatat. e unul dintre cele mai frumoase lucruri posibil. asa ca maine uitati-va in ghete sa vedeti ce va adus mosu;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu