Intre lumea care o vedem noi si cea care ne-o dorim e un univers de posibilitati pe care noi il dezvoltam sau il facem pur sa simplu sa devina mai rudimentar. Eu sunt de parere ca avand ambitie, pot sa fac parte din a doua categorie. Deci incerc sa fiu ambitioasa.Dar incerc sa nu fiu condusa de ea. Sa fac lucruri in dezavantajul meu,poate, pentru a ma putea bucura mai bine de reusita. Uneori in schimb reusesc printr-un ''noroc'' chior sa fac totul invers. Altadata si daca nu imi pun in minte reusesc sa fac anumite lucruri care ma surprind. In acest fel universul acela al meu se tot micsoreaza apoi se tot mareste. De cele mai multe ori in acest ''noroc'' a intervenit si felul meu de fi. Sunt aeriana si foarte vesela. Asa sunt eu de cand ma stiu, asa voi fi si de acum inaite. Deci inseamna ca universul meu de posibilitati va fi mereu in continua schimbare. Daca e bine sau nu, nu stiu, dar un lucru stiu sigur: imi place sa fie asa.:D

calator

Stai in fata mea mirat si ma intrebi ce fac. Scriu despre tine. Ai avut 15 ani cand ai intalnit pentru prima oara lumea larga. Atunci ti-au murit tutorii, parintii tu necunoscandu-i nicioadata. Asa ca ti-ai luat lucrurile si ai plecat din tara ta natala si ai ajuns in locuri in care nu le-ai vazut niciodata in atlase. Tutorii tai erau oameni instariti si aveau foarte multe carti. Mama ta adoptiva te-a invatat carte pentru a putea inainta mai usor in viata sociala, dar tu ai dat cu picioarul acestelor vise pentru a explora lumea. Nu mai vroiai sa ramai aici. Acum ratacesti si in momente de slabiciune plangi pentru ca ai fost prost si ai plecat dar apoi iti revii si iti spui ca acesta este visul tau. Ai explorat lumea , ai gasit minuni despre care ai scris in jurnalul tau si ai incercat sa desenezi tot ce ti-a atras atentia. Ai obosit. Tragi la un han si iti iei cea mai ieftina camera in fond tie iti trebuie doar un loc unde sa pui capul. Vise nu ai doar un somn profund si linistit. A doua zi cand vrei sa pleci un cantec iti atrage atentia. Vine din camera alaturata. Intri fara sa bati, si asculti fara sa scoti vreun sunet. Ea este cea care iti va fi prietena, cea care te va insoti in calatoria ta. Acum ai 25 de ani. au trecut 7 ani de cand ai intalnit-o pe stela. Te pregatesti de zor sa intri in casa ce odata a fost a ta si care acum e in fata ta. Muncitori care incearca sa repare vechiul pod se uita la tine inmarnuriti, dupa 10 ani te-ai intors. Privirea ta care pana atunci ei o stiau blanda e cruda, nemiloasa. Te uiti la mine ciudat. Da nemiloasa era atunnci, nemiloasa si cruda. Nu ma crezi. Intri in casa..in casa ta. Stela se uita inmarmurita la bogatia din jurul ei. Tu mergi in camera ta si iti iei vechiul jurnal si un saculet cu bani. Plecati. In urma lasi casa copilariei. Ai facut o casa pe domeniul tau dar foarte departe de cea veche. Cartile tale sunt la toate manastirile din imprejurimi si sunt rescrise si redesenate. Aceste cuprind hartile si desenele pe care le-ai facut. Ai calatorit din Lumea Veche in Lumea Noua si te-ai intors. Ai descoperit si te-ai descoperit. Imi atragi atentia cu un lucru- nu tiam spus numele. Te cheama tommy. De la tomas. Ai calatorit pe peste tot si tiam spus povestea. Acum pot sa dormi din nou linistit.

Cantec de leagan

Imi place sa cant si sa aud cantand. Imi place muzica. Astazi ma facut sa ma gandes la ceva: ce cantec ar putea adormii nefericirea, tristea supararea? Apoi am auzit un ras puternic si pe moment am uitat de tot si am zambit si eu. Rasul e cantecul care il caut eu . Rasul.

Draga juranlule,

Astazi nu m-am simtit asa de bine . asa ca am dormit aproape tot timpul.Am avut niste vise foarte frumoase care,m-au facut sa ma gandesc la lumea care exista in subconstientul meu. Acolo nu ma poate atinge nimeni. Sunt singura si sunt lasata in pace...pana cand suna telefonul.Acolo ma simt ca o stea, iar cerul este chiar patul meu.

Varsta

unii dintre noi avem o varsta dar nu o aratam deloc. Aici u ma refer la infatisarea fizica ci la comportamentul nostru. Unii se comporta mult mai matur decat varsta probabil le-ar permite sau din contra sunt mult mai copilarosi decat ar trebuii sa fie. Eu fac parte din a doua categorie. Sunt copilaroasa: cand ma supar nu pot fi suparata mai mult de5 minute, rad tot timpul si aproape tot timpul sunt aeriana. Asa sunt eu si nu ma voi schimba prea curand. Imi place sa fiu asa: sa vad totul in cel mai simplu mod, in acest fel pot fi optimista si cand situatia nu e deloc roz.

cand cuvintele nu mai sunt de ajuns

Cand cuvintele nu ne mai ajung Persoana careia ar trebuii sa ii vorbesti intelege totusi cumva. cum? simplu prin privirea noastra. Ochii sunt fereastra sufletului,zice o zicala. E foarte adevarat. La vederea unei pesone dragi ochii ne sclipesc. In momentul in care suntem treisti, ochii se umezesc. Dar daca nici prin intermediul ochilor persoana nu ne intelege un simplu gest este de ajuns. O mangaiere, o palma intinsa in semn de stop, o prindere de mana, o stangre in brate,sau pur si simplu niciun gest. Aceste miscari valoreaza in unele situatii mult mai mult decat un multumesc, un iarta-ma, sau sunt cu tine.

Mi-ar place uneori sa fiu o stea pe cer. nimeni sa nu ma poate atinge sau intelege, in schimb eu sa ii vad pe toti. Sa fiu acolo sus singura intr-o lume a mea...dar eu sunt aici pe pamant intr-o lume supraaglomerata si mult prea grabita. Acolo nimic nu e prea grabit,totul este lent si lin...acolo mi-ar place sa stau si sa stralucesc, fara a mai fi grabita de ritmul alert care este impus oamenilor. Probabil ca daca unele credinte sunt adevarate dupa moarte voi ajunge o stea...dar pana atuncea trebuie sa ma multumesc cu ce am: o familie minunata, prieteni buni,si un animal de companie foarte dragostos si atasat de mine.

Zambetul

un zambet a fost alaturi de mine prin puterea amintirii de cand ma stiu. Asta imi da putere sa merg mai departe si cand eu de fapt nu mai pot si imi vine sa stig in gura mare ca nu mai suport sa vad atatea nedreptati care exista in jurul meu. Zambetul acela mi-a dat si imi va da putere. Nu voi renunta la el niciodata, in niciun caz.El se va evidentia in mintea mea printre alte zambete fade sau nesincere.

Pretuire

Cand eram mica nu ma puteam imagina fara mama mea langa mine in permaneta sau fara nasa mea care obisnuia sa ma certe pentru a imi vedea fata pe care lacrimile aprope navaleau apoi impacandu-ma cu niste bomboane,sau fara catelusa sa care a avut gija de mine de la botez cand m-a pazit de orice percol care putea sa apara prin jurul patutului meu.dar toate acestea au disparut la varsta de 4 ani cand ne-am mutat aici...mama era muncea non-stop nasa mea nu era aici,iar catelusa sa nu ma mai pazea. O multime de rude noi au aparut in viata mea, fiecare incercand sa ma pastreze ca pe o bijuterie pe care erau sa o piarda. Doi ani din viata mea au trecut vazand-o pe mama doar in vacanta si fiind crescuta de fratele bunicului meu si sotia sa. nu pot zice ca au fost momente triste din viata mea deoarece am avut parte de bunicii pe care nu i-am avut dar cu un mare pret.Intr-o zi in schimb in timp ce eu o asteptam pe mama nerabdatoare am facut un mare pas: am urcat pe un scaun amarat si m-am uitat pentru prima data pe acel orificiu magic-vizorul. Dar am cazut si am ramas acolo ore intregi plangand cand de afara au inceput sa se auda sirene si voci de oameni speriati. In acea zi un incendiu a pornit in apartamentul matusii mele(sora bunicului meu).In acea zi soarta sotului ei i-a fost decisa. La doua zile mergand spre statie cu mama,unchiul meu,si matusa mea,i-am auzit spunandu-si incet:''Paul a murit.Cum ii spunem teodorei?Cum ii explicam ce s-a intamplat?'' Atunci eu m-am intors spre mama foarte senina si am intrebat-o daca a fost un om bun si daca va ajunge in Rai. La inmormantarea sa nu am varsat nicio lacrima. Dar acea zi a ramas in mintea mea deoarece de atunci am realizat ca intr-o buna zi acest lucru vor pati toti cei dragi mie. Dupa un an matusa mea s-a schimbat.Odata ce si-a schimbat hainele de doliu a devenit alta.Mai vesela, mai interesata de mine, alta. Odata ce tristetea ei a disparut a inceput sa vada viata cu alti ochi, fericirea fiind acum mutl mai pretuita de ea. Dar nu numai ea s-a schimbat,si eu. Mama a inceput sa fie iar langa mine iar eu am inceput sa o pretuiesc mult mai mult. Atunci am invatat ceva: oameni simt valoarea unui lucru numai atunci cand il pierd. Dupa multi ani catelusa nasei mele a murit. acum imi doresc si eu un catel cu care sa ma pot purta asa cum m-as fi purtat cu ea acuma. Aceste lucruri poate par fara sens alese dar toate acestea m-au facut sa pretuies fiecare clipa mai mult si sa incerc sa fiu tot timpul vesela pentru ca viata merita totul.Amintirile triste vreau sa ramana in mintea mea ca niste momente indepartate si care nu se vor repeta.

Draga jurnalule,
Astazi a fost o zi mohorata.In ciuda acestui am mers la spital sa fac o vizita.M-am mirat sa vad diferentele dintre oamenii care veneau in vizita si oameni care erau acolo.Bolnavii erau atat de fericiti de faptul ca cineva drag a venit sa ii vada ca au si uitat de motivul pentru care ei se aflau de fapt aici. In schimb marea majoritate a vizitatorilor avea pe fata un zambet fals care ascundea de fapt suparare si tristete.Un copil mic alerga fericit spre bratele bunicului nepasandu-i de parintii care stigau sa vina inapoi pentru ca bunicul e bolnav.Probabil ca inca nu a inteles de ce a venit bunicul sau aici. Mai incolo ma aflu eu, mergand fericita spre cel care a tinut in inima mea locul unui bunic. In momentul in care ma vede fata i se schimba si incepe sa zambeasca.Inconjurat de medicamente si perfuzi parca nu mai e el,dar nu se plange,nu zice nimic. Spitalul parca a devenit o a doua casa a sa...Cand a venit momentul sa plecam fata lui a devit din nou ca ziua de afara...trista...Am incercat sa ii spun ceva pentru a-l inveseli si pentru a-l lasa cu zambetul pe buze,dar el mi-a vorbit despre spital ca despre a doua casa a lui si a terminat spunadu-mi''Imi pare rau ca nu ai putut sta mai mult.multumesc ca ai venit''Aceste cuvinte mi s-au parut ciudate deoarece el niciodata nu si-a exprimat vreun regrat fata de mine...dar si acum mult dupa ce ne-am despartit cuvintele sale imi rasuna in minte precum un ecou.

Cuvinte importante

Un cuvant schimba multe.Un mersi,un ,,la multi ani'',o lauda,un compliment.Un cuvant schimba o lucrare,un cuvant schimba un om,Un simplu cuvant.Valuarea lui este foarte mare.El poate stica o prietenie,el o poate infaptui.Zilele acestea am realizat acestea cand am postat prima nascocire de a mea si doua prietene dragi(Eliza si Tarina) si-au spus parerea.A contat extrem de mult pentru mine deoarece eu nu am mai scris niciodata fara un scop anume...fara a fi verificat de cineva,sau sa fi fost retusat de zeci de ori pana cand iesea exact ceea ce a dorit...sau ce s-a dorit.Probabil doar jurnalul meu a mai adapostit asemenea nascociri.Ma bucur ca ma ajutati.Mersi mult.Sper sa va placa aceasta nascocire care am scris-o pentru voi.

18 iulie 2009

Astazi m-am trezit cu un chef nebun de viata,de ras,de distractie. Ma uit in oglinda si nu recunosc persoana aceea vesela care parca radiaza de fericire desi nu are un motiv anume.Soarele coboara incet in timp ce eu sunt pe stada uitandu-ma la persoane plictisite si obosite care parca nu realizeaza frumusetea zilei de azi:cer senin,liniste,ce altceva mai vor?
Dintr-o data de la geam se aude muzica''Shine on''.astazi acesta melodie va fi motto-ul meu. In jurul meu incep sa impart zambete.Lumea se uita ciudat la mine dar nu conteaza...fericirea care o simt azi maine s-ar putea sa nu o mai simt asa ca de ce sa nu le impart si lor o mica parte din acest sentiment minunat.Incetul cu incetul parca lumea nu se mai uita ciudat la mine...uni imi raspund la zambetul pe care azi l-am afisat,alti nu,dar pana la urma ei pierd..nu-i asa,draga cititor?:D

Cineva

Esti in mintea mea de cand m-am nascut.Ma insotesti pretutindeni.Niciodata nu mai lasat singura,dar,oare,cine esti tu?Acel Cineva care imi cunoaste toate fricile...Tu ma cunosti dar eu nu.Ai aparut intr-un vis de-al meu ca o forma in ceata,nesigura pe sine..care nu o stiu...dar mi-am dat seama ca tu esti din prima clipa.Acum cand deja m-am trezit ma intreb cine esti tu?Apoi un gand imi trece prin minte:pasiunea.Pasiunea....Cand te voi cunoaste eu de fapt cu adevarat?Azi maine ,peste o luna,un an?Atunci in mintea mea ai aparut tu...frumoasa si calma dar in acelasi timp nerabdatoare si salbatica.Tu esti cea care m-a insotit pretudinteni:pasiunea pentru viata si tot ce tine de ea...dar langa tine a aparut inca cineva....aceea este dragostea mea pentru viata dar...inca...este acoperita....

inttrebari in noapte partea a doua

a doua zi aceleasi intrebari mi-au venit in minte asa ca la caderea noptii am pornit spre parc.un fior m-a cuprins de cand am iesit din casa.luna noua era stapana noptii.un caine ratacit se auzea urland... probabil la ea.in drum spre parc un cimitir mi-a iesit in cale.niste zgomote ciudate se auzeau dintr-un mormant negravat.m-am apropiat iar zgomotele s-au transformat in gemete iar apoi in mieunaturi.era o pisica.intr-un final am ajuns in parc,dar se pare ca imaginatia mea aseara a luat-o razna deoarece sunt felinare din 2 in 2 metri.

intrebari in noapte

o noapte linistita...aparent...intr-un parc din oras...acolo este mintea mea momentan...a zburat din aceasta camera intunecata luminata slab de licaire portocalie ce vine dintr-un acvariu adormit.inspre usa o lumina alba vine de la un laptop prea incalzit.aici stau eu, dar mintea mea nu.un parc din oras in care obisnuiam sa imi petrec dupa-mesele mia luat gandul.acesta este linistit si calm.deasupra sa copacii se imbratiseaza intre ei formand un hol lung si mirific in aer liber...dar oare...acum..in puterea noptii?
Crengile care formeaza un hol superb oare acum nu se razbuna creeind imagini de neinchipuit sub influenta lunii?
bancile care in timpul zilei indeamna oamenii sa se odihneasca...acum sub influenta lunii pe cine invita sa se odihneasca?
imaginea parcului copilariei...este oare la fel de placuta si noaptea?
aceste intrebari au navalit in mintea mea iar in incercarea de a le da un raspunns...un sigur cuvant mi-a venit in minte:horror

povestea unui gand

Pe terasa
Un nor ratacit a aparut in minte:un gand...o idee...un personaj.
In casa in fata unui birou
Un caiet se deschide asteptand ca paginile sale sa insufleteasa niste vieti...nascute dintr-un gand.personajele abia nascute se asten pe pagini natural fara a fi perturbate de zgomotele ciudate ale gandurilor care se aduna nestiind care sa se iveasca primele la suprafata.
Intr-un mic sertar aglomerat
Acest caiet s-a terminat,personajele din el retraiesc fiecare moment al lor preferat ducandu-se la pagina preferata.sunt fericite si voioase fiindca caietul este purtat tot timpul la creator.
In biroul unui om de afeceri
A trecut deja un an de cand acest caiet nu a mai fost tinut in mana.Deja personajele se gandesc ca experientele lor vor ramane un secret intre ele si creator,cand o mana ia acest caiet in mana si incepe sa il rasfoiasca.
Pe platourile de filmare
Diferiti oameni iau tot mai des caietul in mana.el devine tot ponosit si mai murdar.personajele deja sunt obosite dar fericite deoarece creatorul este cu ele zilnic.
Moment trist
Creatorul s-a stins...caietul este singurul lucru ce a ramas in urma sa.
Din nou in biroul unui om de afaceri
Caietul este recitit si este evaluat ca fiind plictisitor.Gandurile din tinerete ale creatorului au fost evaluate ca fiind plictisitoare.In mod normal personajele ar fi fost revoltate dar acuma sunt mult prea obosite... si mult prea triste.
In semineul din camera nepoatei creatorului
Un gand care nu poate sa fie spus este o povara...caietul este un gand...acest gand nu mai are vocea necesara pentru a fi spus...acest caiet este o povara.In focul incins din semineu caietul a disparut incet...personajele erau deja moarte...paginile ingalbenite.

the party

Round acros the sheaves
The houst it is a beast.
The party is big,
The ghoul is mean.

Throught the night
The thirsty ghoul
Is looking for
Fleash and blood
In the whole word.

He find the party
And stares at them:
The spirits are runing
The faries are shaking
The witches are screaming

The sun is rising
The ghoul disaperd
The party is over
It was halloween

telefoane, biciclete si motociclete

un telefon a auzit o bicicleta
si s-a indragostit de ea,
dar bicicleta era nepasatoare,
asa ca bietul telefon...s-a stricat
la o zi distanta
bicicleta a vazut
un scoter mare si urat
dar dragostea e oarba..asa ca s-au placut
dupa nunta s-alte treburi
scoterul a cazut,
si s-a rupt.
biata bicicleta,
l-a inmormantare
nu a mai putut si a facut pana la ambele picioare.
acuma cum e sticata
sta in garaj suparata,
gandidu-se la vremi mai bune,
fara alte implicatii,
fara niciun telefon,
poate doar vreun magafon

culorile din suflet

15 iunie2009
Culorile ne inconjoara pretutindeni:in casa,afara,in parc,la strand,in vacanta...Pe peste tot si oricand,dar, oare in sufletului unui om exista culori?Si daca exista,ce culori sunt?Difera in functie de personalitatea persoanei?Aceste intrebari au navalit azi in mintea mea.In incercarea de a le gasi un raspuns ,gandurile mele s-au indreptat catre o paleta de culori in care toate culorile sunt amestecate intre ele dar si curate,de aici venindu-mi si raspunsul care se potriveste la toate intrebarile mele:sufletul unui om este colorat cu diferite tipuri de emotii si astfel sufletul unui om arata ca o paleta de culori:mare dar uneori mica, colorata dar in anumite momente goala,de cele mai multe ori plina de culori amestecate dar uneori goala sau cu culori curate.Astfel arata deci sufletul unui om:ca o palaeta de culori.

imagine de plictiseala

Cand e vacanta si nu ai ce face te prinde un sentiment de plictiseala puternic. Atunci, parca observand acestea ,fereastra te invita la ea.
Acolo albastrul de neatins al cerului parca te atinge si te face sa uiti de locul si timpul unde esti...o multime de ganduri si amintiri navalesc in mintea ta... privirea ti se muta apoi pe verdele crud si parca de vis care se iveste dintr-o mare de gri care il inghite treptat, treptat , si care inainteaza tot mai mult ,incercand sa puna stapanire asupra orasului.O cladire noua se inalta si afecteaza echilibrul aparent care parca exista intre cladiri si copaci.Mai incolo o mica vietuitoare nu este deloc deranjata de caldura care a domina orasul ci este foarte energica si vesela cautand ceva sa se hraneasca in apripierea unei banci unde probabil dimineata a stat cineva,insa acum este pustie.Aceasta imagine ma face totusi, sa ma gandesc la nenumaratele posibilitati care totusi rasar dintre norii aparent permananti de plictiseala intr-o zi de vacanta.