Pretuire

Cand eram mica nu ma puteam imagina fara mama mea langa mine in permaneta sau fara nasa mea care obisnuia sa ma certe pentru a imi vedea fata pe care lacrimile aprope navaleau apoi impacandu-ma cu niste bomboane,sau fara catelusa sa care a avut gija de mine de la botez cand m-a pazit de orice percol care putea sa apara prin jurul patutului meu.dar toate acestea au disparut la varsta de 4 ani cand ne-am mutat aici...mama era muncea non-stop nasa mea nu era aici,iar catelusa sa nu ma mai pazea. O multime de rude noi au aparut in viata mea, fiecare incercand sa ma pastreze ca pe o bijuterie pe care erau sa o piarda. Doi ani din viata mea au trecut vazand-o pe mama doar in vacanta si fiind crescuta de fratele bunicului meu si sotia sa. nu pot zice ca au fost momente triste din viata mea deoarece am avut parte de bunicii pe care nu i-am avut dar cu un mare pret.Intr-o zi in schimb in timp ce eu o asteptam pe mama nerabdatoare am facut un mare pas: am urcat pe un scaun amarat si m-am uitat pentru prima data pe acel orificiu magic-vizorul. Dar am cazut si am ramas acolo ore intregi plangand cand de afara au inceput sa se auda sirene si voci de oameni speriati. In acea zi un incendiu a pornit in apartamentul matusii mele(sora bunicului meu).In acea zi soarta sotului ei i-a fost decisa. La doua zile mergand spre statie cu mama,unchiul meu,si matusa mea,i-am auzit spunandu-si incet:''Paul a murit.Cum ii spunem teodorei?Cum ii explicam ce s-a intamplat?'' Atunci eu m-am intors spre mama foarte senina si am intrebat-o daca a fost un om bun si daca va ajunge in Rai. La inmormantarea sa nu am varsat nicio lacrima. Dar acea zi a ramas in mintea mea deoarece de atunci am realizat ca intr-o buna zi acest lucru vor pati toti cei dragi mie. Dupa un an matusa mea s-a schimbat.Odata ce si-a schimbat hainele de doliu a devenit alta.Mai vesela, mai interesata de mine, alta. Odata ce tristetea ei a disparut a inceput sa vada viata cu alti ochi, fericirea fiind acum mutl mai pretuita de ea. Dar nu numai ea s-a schimbat,si eu. Mama a inceput sa fie iar langa mine iar eu am inceput sa o pretuiesc mult mai mult. Atunci am invatat ceva: oameni simt valoarea unui lucru numai atunci cand il pierd. Dupa multi ani catelusa nasei mele a murit. acum imi doresc si eu un catel cu care sa ma pot purta asa cum m-as fi purtat cu ea acuma. Aceste lucruri poate par fara sens alese dar toate acestea m-au facut sa pretuies fiecare clipa mai mult si sa incerc sa fiu tot timpul vesela pentru ca viata merita totul.Amintirile triste vreau sa ramana in mintea mea ca niste momente indepartate si care nu se vor repeta.

Cuvinte importante

Un cuvant schimba multe.Un mersi,un ,,la multi ani'',o lauda,un compliment.Un cuvant schimba o lucrare,un cuvant schimba un om,Un simplu cuvant.Valuarea lui este foarte mare.El poate stica o prietenie,el o poate infaptui.Zilele acestea am realizat acestea cand am postat prima nascocire de a mea si doua prietene dragi(Eliza si Tarina) si-au spus parerea.A contat extrem de mult pentru mine deoarece eu nu am mai scris niciodata fara un scop anume...fara a fi verificat de cineva,sau sa fi fost retusat de zeci de ori pana cand iesea exact ceea ce a dorit...sau ce s-a dorit.Probabil doar jurnalul meu a mai adapostit asemenea nascociri.Ma bucur ca ma ajutati.Mersi mult.Sper sa va placa aceasta nascocire care am scris-o pentru voi.

18 iulie 2009

Astazi m-am trezit cu un chef nebun de viata,de ras,de distractie. Ma uit in oglinda si nu recunosc persoana aceea vesela care parca radiaza de fericire desi nu are un motiv anume.Soarele coboara incet in timp ce eu sunt pe stada uitandu-ma la persoane plictisite si obosite care parca nu realizeaza frumusetea zilei de azi:cer senin,liniste,ce altceva mai vor?
Dintr-o data de la geam se aude muzica''Shine on''.astazi acesta melodie va fi motto-ul meu. In jurul meu incep sa impart zambete.Lumea se uita ciudat la mine dar nu conteaza...fericirea care o simt azi maine s-ar putea sa nu o mai simt asa ca de ce sa nu le impart si lor o mica parte din acest sentiment minunat.Incetul cu incetul parca lumea nu se mai uita ciudat la mine...uni imi raspund la zambetul pe care azi l-am afisat,alti nu,dar pana la urma ei pierd..nu-i asa,draga cititor?:D

Cineva

Esti in mintea mea de cand m-am nascut.Ma insotesti pretutindeni.Niciodata nu mai lasat singura,dar,oare,cine esti tu?Acel Cineva care imi cunoaste toate fricile...Tu ma cunosti dar eu nu.Ai aparut intr-un vis de-al meu ca o forma in ceata,nesigura pe sine..care nu o stiu...dar mi-am dat seama ca tu esti din prima clipa.Acum cand deja m-am trezit ma intreb cine esti tu?Apoi un gand imi trece prin minte:pasiunea.Pasiunea....Cand te voi cunoaste eu de fapt cu adevarat?Azi maine ,peste o luna,un an?Atunci in mintea mea ai aparut tu...frumoasa si calma dar in acelasi timp nerabdatoare si salbatica.Tu esti cea care m-a insotit pretudinteni:pasiunea pentru viata si tot ce tine de ea...dar langa tine a aparut inca cineva....aceea este dragostea mea pentru viata dar...inca...este acoperita....