Pretuire

Cand eram mica nu ma puteam imagina fara mama mea langa mine in permaneta sau fara nasa mea care obisnuia sa ma certe pentru a imi vedea fata pe care lacrimile aprope navaleau apoi impacandu-ma cu niste bomboane,sau fara catelusa sa care a avut gija de mine de la botez cand m-a pazit de orice percol care putea sa apara prin jurul patutului meu.dar toate acestea au disparut la varsta de 4 ani cand ne-am mutat aici...mama era muncea non-stop nasa mea nu era aici,iar catelusa sa nu ma mai pazea. O multime de rude noi au aparut in viata mea, fiecare incercand sa ma pastreze ca pe o bijuterie pe care erau sa o piarda. Doi ani din viata mea au trecut vazand-o pe mama doar in vacanta si fiind crescuta de fratele bunicului meu si sotia sa. nu pot zice ca au fost momente triste din viata mea deoarece am avut parte de bunicii pe care nu i-am avut dar cu un mare pret.Intr-o zi in schimb in timp ce eu o asteptam pe mama nerabdatoare am facut un mare pas: am urcat pe un scaun amarat si m-am uitat pentru prima data pe acel orificiu magic-vizorul. Dar am cazut si am ramas acolo ore intregi plangand cand de afara au inceput sa se auda sirene si voci de oameni speriati. In acea zi un incendiu a pornit in apartamentul matusii mele(sora bunicului meu).In acea zi soarta sotului ei i-a fost decisa. La doua zile mergand spre statie cu mama,unchiul meu,si matusa mea,i-am auzit spunandu-si incet:''Paul a murit.Cum ii spunem teodorei?Cum ii explicam ce s-a intamplat?'' Atunci eu m-am intors spre mama foarte senina si am intrebat-o daca a fost un om bun si daca va ajunge in Rai. La inmormantarea sa nu am varsat nicio lacrima. Dar acea zi a ramas in mintea mea deoarece de atunci am realizat ca intr-o buna zi acest lucru vor pati toti cei dragi mie. Dupa un an matusa mea s-a schimbat.Odata ce si-a schimbat hainele de doliu a devenit alta.Mai vesela, mai interesata de mine, alta. Odata ce tristetea ei a disparut a inceput sa vada viata cu alti ochi, fericirea fiind acum mutl mai pretuita de ea. Dar nu numai ea s-a schimbat,si eu. Mama a inceput sa fie iar langa mine iar eu am inceput sa o pretuiesc mult mai mult. Atunci am invatat ceva: oameni simt valoarea unui lucru numai atunci cand il pierd. Dupa multi ani catelusa nasei mele a murit. acum imi doresc si eu un catel cu care sa ma pot purta asa cum m-as fi purtat cu ea acuma. Aceste lucruri poate par fara sens alese dar toate acestea m-au facut sa pretuies fiecare clipa mai mult si sa incerc sa fiu tot timpul vesela pentru ca viata merita totul.Amintirile triste vreau sa ramana in mintea mea ca niste momente indepartate si care nu se vor repeta.