sarbatori?

sunt un pic cam trista. nu stiu din ce motiv dar stiu doar ca sunt. de sarbatori...poate e din cauza ca va incepe imediat scoala, poate e din cauza ca imediat va veni revelionul si ma gandesc la tot ce s-a intamplat in 2009 si ce an a fost, plin de surpize de tot felul. am facut mai multe decat credeam in 2009, totusi nimic din ceea ce imi doream cu adevarat. dar totusi trebuie sa ma inveselesc in stiulul meu unic ca doar mane e mos craciun sarbatoarea mea preferata. poate sunt prea materialista dar daca nu as fi nu as adora cadourile ata de mult. acuma sti ce as vrea? sa plec. in ultima vreme ma tot gandewsc la un singur lucru:cum ar fi sa plec intr-o calatorie prin lume singura....ma duc sa visez.

sarbatori fericite si tot ce e mai frumos acum in ajun de craciun:*

calatorie

sti ce mi-ar place? sa merg maine intr-o calatorie instant. sa iau trenul si sa merg. sa iau transsiberianul sa merg prin toata rusia, sa merg apoi in china, in tibet, sa ma intorc in china, vad coreea, sa iau un vapor sa merg in japonia, sa merg si in thailanda, apoi sa ma intorc in europa sa vizitez toate tarile sa iau un vapor pana in america sa vad canada, iar apoi sa iau un avion sa vin acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
.

viata lui x din orasul z

ma cheama x. frumos nume nu? parinti mei nu aveau imaginatie. o caracteristica a familiei.de fapt a tuturor lucuitorilor din orasul z. numele de familie denota deja acesta lipsa: xulescu. deci ma cheama x xulescu. din pacate eu cred ca sunt adoptat. am imaginatie. niciodata familia mea nu a inteles de ce. cum am putut sa fac abstractie?
ma rog.
deci sa incep sa vorbesc despre mine. sunt un baiat anormal. am imaginatie. la scoala am la romana numa 10. la matematica, fizica, chimie si asa mai departe nu am note mari. nu inteleg nimic de acolo. nu am logica. numai imaginatie. sunt sigurul caruia ii place romana, mai exact compunerile. pana acum profesoara noastra nu a avut parte de o compunere in adevaratul sens al cuvantului, decat daca un referat cu linute despre copilaria sa este considerata compunere.
asa deci... la scola om anormal.
in viata sociala nu sunt deloc diferit. nu am prieteni. am o iubita pe care nu o iubesc. e ca mine, cu imaginatie. doar ca ea nu o arata.ii e frica sa nu isi piarda prieteni. eu mi i-am pierdut deja, daca i-am avut.
am vorbit despre mine. e de ajuns nu? sa continuam deci, nu am scris aceste lucruri numa asa. vreau sa ajung undeva..cred. am hotarat sa plec de acolo. am plecat in lumea larga. fara prietena mea. am zis ca nu o iubeam, dar mi-a parut rau totusi, ea chiar ma iubea. am plecat spre singurul oras care ma putea primi: orasul gamiflu. e un oras in care imaginatie este prezenta chiar de la intrare unde este un afis mare in care fiecare vede ce vrea. cine vede ceva fara de asemanare poate intra, cine vede rutina, monotonie sau ceva de genu nu este primit aici.
imaginea care am vazut-o era un ocean in balcon. acel ocean avea tot ce era nevoie. barci,pescarusi, turisti, hoteluri, dar totusi incapea in balon. asa ca am fost primit. prima data rataceam pe strazi fara nicio tinta. ma uitam uimit la cladirile ce ma inconjurau. fiecare casa era la fel de ciudata ca si proprietarul ei. cui ii placeau animalele avea o casa in forma de animal. am vazut pana si o casa in forma de rechin...ciudat. nu era absolut nicio regula. acum erai langa casa de la munte si in clipa urmatoare erai de fapt la mare. stazile aveau nume, dar erau schimbate in fiecare clipa deoarece se schimba tema. primele luni m-am obisnuit cu acest oras ciudat. nu trebuia sa muncesti deoarece munca era considerata o rutina. trebuia sa iti imaginezi mancare si in clipa urmatoare erai deja plin. notinea de ''bani'' nu exista. cand am intrebat prima data de asa ceva, o femeie de varsta a treia, a inceput sa rada si si-a vazut de treaba. construia o casa pentru baiatul ei. era in forma de chibrit. baiatului ii placea focul dar mama sa a considerant ca totusi e prea periculoasa o casa in forma de foc. acesta va fi ultimul ei cadou pentru fiul ei deoarece imaginatia sa a secat-am primit imediat o explicatie de la o casa in forma de gura. ea se va muta la periferie, odata ajuns acolo nu mai ai cum sa revi in gamiflu dar nici nu poti merge in alt oras, deoarece esti deja prea diferit. ciudat...
timp de un an mi-am construit propria locuinta: o carte
carte in forma de chitara cu clape si file de sunca si cascaval . am intrat si in consiliul orasului(in mod surpinzator exista asa ceva.) nu era un consiliu normal. in fiecare luna era discutat fie un nume de bebelus nou pentru parinti care nu vor sa se mute in groaznica periferie, fie numarul la pantof al parcului de distractie pentru ai lua niste cizme pentru iarna si asa mai departe. acolo am cunoscut-o pe Atucifa. o fata foarte interesanta, care nu a trait nicaieri decat in acest oras. niciodata nu a vazut un oras anormal(acesta fiiind considerat desigur cel mai normal oras), si era singurul lucru care nu si-l putea imagina. ei i-a placut de mine, si mie dar numai atat. ne-am casatorit. de ce? nu stiu. probabil nu voi sti. intr-o clipita m-am trezit inconjurat de prieteni si amici, si dintr-o data am simtit ca revin in orasul meu natal. stiu ca e ciudat dar e cat se poate de adevarat. totul era diferit de orasul meu dar ma simteam din nou ca acolo. am hotarat o evadare. am lasat in urma o lume care n-o iubeam si am mers mai departe. singurul lucru care am realizat ca totusi il iubesc in acel oras perfect de haotic a fost fiica mea, pe care am lasat-o acolo.
unde este totusi locul meu? am plecat de langa parinti mei lipsit de imaginatie si de langa sotia, fiica si prieteni mei plini de imaginatie. imaginatie este singurul lucru care il am, dar orasul in care este nevoie numai de asta ma facut sa ma simt prizioner. unde voi merge in continuare?

joc

vrei sa ne jucam? haide. eu zic leapsa. prima data ne uitam unul la altul. sa stim cu cine ne jucam. prima data eu numar. te caut si gasesc pe cineva care are aceiasi infatisare...doar ca nu e aceasi persoana pe care o caut eu. e altfel faţa de cum am vazut-o eu. caut din nou faţa aceea pe care am vazut-o prima data. gasesc ceva, dar din nou diferit. cine esti? eu persoana ce o cauti. nu este adevarat. esti altfel, nu asa cum te-am vazut. caut din nou la nesfarsit poate gasesc din nou acea faţa care am vazut-o la inceput de tot.dar ma stiga mama. jocul s-a terminat. m-am plictisit de el asa ca nu-l voi relua maine. faţa aceea pe care am cautat-o nu cred ca o voi mai gasi. pacat...imi plăcea sincer.

cadouri

intotdeauna mi-au placut cadourile. tot timpul au avut grija sa fie cat mai frumoase si mai deosebite, astfel incat sa ma luminez cand le vad. asa ca eu am invatat sa fac la fel.

cand eram mica nu intelegeam de ce lumea se bucura sa dea cadouri. nici de ce mosu' nu aduce singur cadourile. tot timpul trebuia ajutat. si de mama si de tica si de matusa si de unchiul. acum sunt mandra sa spun ca si eu am avansat in functie. il ajut si eu. am inteles si de ce e frumos sa daruiesti cadouri. sa cauti, sa vazi sa te gandesti daca i-ar place persoanei respective, si apoi sa vezi fata persoanei respective cat este de surprinsa si fericita. incepe sa imi placa la fel de mult ca primitul cadourilor.

astazi am fost la real. fosrte interesant...biciun copil mai mare de 2 ani si mai mic de 12 ani nu era. mosu isi facea treaba deci.cel mai frumos lucru posilbil a fost sa vad niste bunici in fata raionului uitandu-se pentru cadouri. au luat in mana mai multe jucari si se tot intrebau care ar fi mai frumos. si-au sunat copii si i-au intrebat ce le-ar placea mai mult nepotilor. apoi cautau innebuniti jucaria aceea. am ramas sa ma uit. incep sa regret ca am crescut. ma intreb daca bunici mei adoptivi au facut la fel. nicioadata nu am avut nicio pretentie de la ei, numai sa fie alaturi. dar, in ciuda acestui fapt, intotdeauna au avut grija sa ii inlocuiasca pe adevarati mei bunici.

catre ei, toti mosi craciuni mei: multumesc pentru cadourile care intotdeana ati avut grija sa le alegeti. acum fac si eu la fel, am avut profesori buni. va iau voua, asa cum am invatat. e unul dintre cele mai frumoase lucruri posibil. asa ca maine uitati-va in ghete sa vedeti ce va adus mosu;)

ghidul optimustului

regula numarul 1-sa fi un pic surd, si aiurit
regula numarul 2-sa ai tot timpul un scop flexibil(daca nu merge intr-un domeniu sigur merge in altul)
regula numarul 3-cand iei o nota mica gandestete ca atunci cand vei lua o nota mare ai tai vor zice ca ai depus un efort mare
regula numarul4-sa ai tot timpul in minte o melodie vesela( directia 5 in niciun caz e perfecta;))
regula numarul 5- nu exista ca m-am plictisit deja:))

imi place sa vad persoanele din jurul meu fericite si entuziasmate. ador de fapt. va rog sa fiti intotdeauna asa. poate este din o mica doza de egoism, poate nu. in orice caz e cel mai frumos lucru posibil: sa fiti asa de vesele.

asa cum sunt eu deobicei.cu sau fara motiv.:)) acum am motive dar deobicei nu.

mi-as dori sa fie in fiecare zi sa fie ziua ta de nastere sau sa descoperi o pasiune noua;) oricum ar fi ma bucur foarte mult, si sper sa fie in fiecare zi asa.

Stiu ca suna mai mult decat ciudat tot ce am scris, cel putin in opinia mea, dar absolut fiecare cuvant e adevarat.

ceata

saptama acesta a fost ceata. o ceata apasatoare. nu puteai sa vezi in fata ta. mergi fara sa sti ce se ascunde in fata ta. mergi..in gol. nu sti ce poate aparea in clipa urmatoare. un sentiment de neliniste te cuprinde in clipa in care iesi din casa unde fiecare pas este sigur.

asa este si in viata. mergi catre un scop dar nu sti nicioadata cine sau ce poate aparea in calea ta.

LA MULTI ANI!

la multi ani:D sa fi atat de fericita ca elafantelu ala. la multi ani tarina:*

ultrasuper fericita si...

sunt fericita. tare de toot. si imi place sa fiu asa. nu mai vreau sa fiu statuie. nu mai vreau decat sa fiu eu. nimic mai mult. :D sa rad sa ma distrez...sa fiu asa. ca acum. :D sunt mai mult decat bine dispusa desi am aflat ceva socant despre cineva. socant sau nesocant nu imi schimba starea de spirit.:D

statuie

as vrea sa fiu o statuie. sa stau dreapta si nemiscata in fata tuturor. sa nu ma afecteze nimic. niciodata nu mi-am dorit asa ceva.probabil ca nici nu imi voi mai dori. dar acum vreau sa fiu o piatra. o statuie. atat.sa nu fiu nevoita sa urc dealuri ca apoi sa alunec inapoi. nu.sa stau. nu e greu sa stai,cel putin nu cred. e mai greu sa mergi, sa te impiedici si sa cazi. asa ca as vrea sa fiu o statuie. nimic mai mult.

:(

sunt suparata. nu intelegi nimic. nu vrei sa intelegi nimic. nici tu nici alti. poate o persoana doua. dar in rest nu. de ce? e atat de greu? tot timpul am incercat sa nu zic nimic pentru ca m-am pus in situatia ta. dar tu nici macar nu incerci! mi-as dori sa vezi ce gandesc cu adevarat. sa sti ca saptamana asta mai ranit. nu putin ci mult. chiar daca ti-am raspuns tu nu ai sesizat mai nimic. a doua zi era totu' frumos. nu ai inteles ca ceea ce tu ai spus a ranit mai mult decat o suta de sabi. nu stiu daca vei citi si cand dar daca vezi nu conteaza cand, ia aminte si incearca sa ai grija. nu oricine poate rani asa ca tine. cuvintele tale conteaza dar ale mele se pare ca nu. de aceea nu iti voi mai zice nimic pana nu iti vei da seama de ce simt eu.

veselie si fericire...din nou:))

sunt vesela...din nou. probabil fiind vorba de mine nu e ceva nou, dar saptamana asta m-a durut maseaua foarte tare si eram destul de suparata.
azi in schimb , sunt iarasi atat de vesela cum eram deobicei. si inca ceva: nu mai sunt suparata. nu mai pot, nu mai vreau si nu voi mai vrea. nu de mine depinde si data viitoare cand voi mai fi asa sigur nu va mai fi in acest fel! dar acum nu mai pot pentru ca ma afecteaza sincer deoarece eu nu sunt obisnuita sa fiu suparata . azi am vazut 2 copii certandu-se si dupa 5 minute amandoi se impacau deoarece vroiau jucariile celuilalt. aceasta intamplare mi-a trezit in minte ca asa suntem si noi de fapt cand suntem suparati. ambele parti sufera intr-un fel sau altul,dar la un moment dat totusi ne impacam, din nou intr-un fel sau altul.

vorbesc mult. mult de tot. imi pare rau ca ma ia gura pe dinainte, si azi m-a luat. imi cer scuze de nu stiu cate ori. imi pare sincer rau. imi voi tine gura mare inchisa. promit. azi oricum o tin ca ma doare maseaua dar si cand nu ma va mai durea. scuze din nou.:*

LA multi ani(pt mama)

Acuma eu completez scrisorica-felicitare, ca daca as fi scris totul in ea nu mi-ar fi ajuns .(nu ca mia ajuns spatiul destinat)

Deci..in primul rand iar la multi ani. In al doilea rand felicitari. Esti mai inteleapta cu fiecare an.(vezi felicitarea). din pacate vremea nu tine cu tine. dar va tine, pentru ca 7 zile e ziua ta nu? sau ceva de genu. sti tu vorba.

inca o data la multi ani, pentru ca vrei sa intri si tu.

apropo nu am scris singura.sti tu cine m-a ajutat nu?

odihna

astazi am recuperat tot somnul care l-am pierdut. toata ziua am dormit. In sfarsit am avut o senzatie placuta de odihna. este cel mai placut sentiment posibil dupa un timp de vise intense sau pline de un negru intens, sau pur si simplu amintiri. ma speriam si de propiile mele amiintiri. Azi sunt fericita. in sfarsit sunt ODIHNITA. :D

somn usor

O noapte in care voi dormi. asa imi zic. dar odata ce adorm...numai forme care masperie sau care imi provoaca amintiri(nu stiu cum viseaza alti dar in codmarurile mele vin amintiri, ciudat nu?) care ma inspaimanta si ma intristeaza deopotriva.Astazi noapte nu am dormit, cel putin nu m-am odihnit. a doua noapte mi-a fot frica sa mai adorm dar, in cele din urma aceleasi forme negre si de speriat au revenit. la ora 3 m-am trezit. nu mai are rost sa ma culc daca tot nu ma odihnesc. citesc o carte despre vise. ''o treime din viata omul si-o petrece dormind'', cu asemnea vise nu as vrea sa imi petrec o treime din viata dormind. mai dau o pagina si gasesc dictionarul viselor. nicaieri nu apare insa negru intens si inspaimantator. iau o alta carte. a nu stiu cata povestire se intituleaza somnul. o tipa nu adormea si s-a apucat sa citeasca noaptea, dar nu era deloc obosita nici dupa o saptamana de nesomn. eu in schimb pot adormi dar mie frica de vis. nu il vreau, vreau sa dorm profund fara niciun''film''. mai ma pun in pat si incerc sa adorm, dar acelasi vis acelasi negru aceleasi amintiri. nu are un inceput si niciun capat acst vis. continua noapte de noapte. cand eram mai mica am fost convinsa de faptul ca in pat nu ma poate ajunge nicun monstu. dar ce se intampla cand propriul somn e un monstru? simplu il invingi.
o noapte in care nu ma voi mai speria de vis. acum nu am mai visat, in sfarsit. acum nu am mai visat. mam odihnit.

fluture fara arpi

Exista o specie de fluturi care traieste pe sol. Fara nicio speranta. tintuiti pe pamant in loc sa zboare in lume sa priveasca totul ei stau. Privesv totul de pe un colt de lemn si se gandesc ca ar putea fi si ei acolo. sunt retasi si nu sunt bagati in seama. unul mai viseaza la lume larga si e vesel. acela crede ca a prins aripi. nu a prins. dar el asa e. spera. un fluture fara aripi sperand la lumea larga. o pasare in colivie, sau un caine intr-o curte nu se poate compara cu el. o pasare are aripi. spoate sa zboare la un moment dat. un caine are colti, poate sa roada lemnul. In schimb el nu are nimic...decat speranta ca acea zi va veni...cand cineva va veni sa ii dea aripi, sau macar sa fie ajutat. ''fluture fara apiri eu iti doresc noroc . ar fi frumos sa ti se implineasca dorinta''daca as spune asa ceva ar fi mult prea trist. Nu il ajut, as vorbi doar in vant. Mai bine ii fac aripi si ii dau drumul sa zboare. ASta voi face.

suparare

tu nu.Doar tu nu. Tu trebuie sa fi intotdeauna aici. Desi esti bolnav nu erai asa de tare. NU.Nu tu. Te vei face bine. iti vei reveni si vei fi vesel. Ne vom certa din nou, ne vom intarata reciproc ca deobicei.nu vreau sa te vad din nou in spital. vreau sa fi acasa pe veranda citind ziarul si comentand toate actiunile mele. Vreau sa iti revi. Nu suport sa aud oameni spunand ca nu arati bine. prefer sa ma mint si sa fiu mintita. Eu si matusa mea ne mintim reciproc, incercam. Rudele nu inteleg de multe ori si imi mai zic ca nu arati bine dar nu le bag in seama. Matusa mea cred ca doar de fata cu mine se preface. Uneori o mai aud vb cu tine si simt in vocea ei o suparare imensa. nu pot sa ascult. fug de acolo si ma refugiez in curte. sub cires. Aici stau si te vad iesind din casa , citind, sau atipind uneori. Asa vreau sa fi tot timpul. Nu bolnav nu in spital.

14 august 2009

Draga jurnalule,

Azi am impinit 15 ani. Am fost foarte fericita, cum e si normal.''bunicii'' mei in schimb se bucurau intr-un mod trist. In acea dimineata au gasit pozele de la zilele mele de nastere si s-au intristat: am cresut. Isi aminteau ce faceam, ce mica eram si cum ma schimonoseam cand venea vorba de dormit. Acum am crescut, si ei din pacate nu au ramas la fel. Nu prea am ce face in fata timpului, doar sa ma bucur cat de mai mult de clipa prezenta.

Azi am primit un cadou neasteptat, de care m-am bucurat extrem de mult. O carte care mi-am dorit-o de foarte mult timp si care nu am gasit-o nicaieri. Am renuntat gandindu-ma ca o voi lua cand o vor reedita sau ceva de genu.Am fost atat de incantata de cadou ca am impresia ca am ramas un pic socata, cel putin in mintea mea. De foarte putine cadouri m-am bucurat asa, sau ma voi bucura. Multumesc mult.

Concluzie: azi a fost o zi speciala, petrecuta cu oameni speciali. M-am distrat si bucurat.

ploaie

Afara ploua. Ma uit pe geam sa vad daca a incetat. Nu n-a incetat. Raman acolo si ma uit cu atentie. Picaturile de ploaie au format ca un fel de punte de legatura intre cer si pamant. As vrea sa fiu acum ca ploaia. Sa unesc doua lucruri ce nu se pot atinge, sa fac imposibilul.

Intre lumea care o vedem noi si cea care ne-o dorim e un univers de posibilitati pe care noi il dezvoltam sau il facem pur sa simplu sa devina mai rudimentar. Eu sunt de parere ca avand ambitie, pot sa fac parte din a doua categorie. Deci incerc sa fiu ambitioasa.Dar incerc sa nu fiu condusa de ea. Sa fac lucruri in dezavantajul meu,poate, pentru a ma putea bucura mai bine de reusita. Uneori in schimb reusesc printr-un ''noroc'' chior sa fac totul invers. Altadata si daca nu imi pun in minte reusesc sa fac anumite lucruri care ma surprind. In acest fel universul acela al meu se tot micsoreaza apoi se tot mareste. De cele mai multe ori in acest ''noroc'' a intervenit si felul meu de fi. Sunt aeriana si foarte vesela. Asa sunt eu de cand ma stiu, asa voi fi si de acum inaite. Deci inseamna ca universul meu de posibilitati va fi mereu in continua schimbare. Daca e bine sau nu, nu stiu, dar un lucru stiu sigur: imi place sa fie asa.:D

calator

Stai in fata mea mirat si ma intrebi ce fac. Scriu despre tine. Ai avut 15 ani cand ai intalnit pentru prima oara lumea larga. Atunci ti-au murit tutorii, parintii tu necunoscandu-i nicioadata. Asa ca ti-ai luat lucrurile si ai plecat din tara ta natala si ai ajuns in locuri in care nu le-ai vazut niciodata in atlase. Tutorii tai erau oameni instariti si aveau foarte multe carti. Mama ta adoptiva te-a invatat carte pentru a putea inainta mai usor in viata sociala, dar tu ai dat cu picioarul acestelor vise pentru a explora lumea. Nu mai vroiai sa ramai aici. Acum ratacesti si in momente de slabiciune plangi pentru ca ai fost prost si ai plecat dar apoi iti revii si iti spui ca acesta este visul tau. Ai explorat lumea , ai gasit minuni despre care ai scris in jurnalul tau si ai incercat sa desenezi tot ce ti-a atras atentia. Ai obosit. Tragi la un han si iti iei cea mai ieftina camera in fond tie iti trebuie doar un loc unde sa pui capul. Vise nu ai doar un somn profund si linistit. A doua zi cand vrei sa pleci un cantec iti atrage atentia. Vine din camera alaturata. Intri fara sa bati, si asculti fara sa scoti vreun sunet. Ea este cea care iti va fi prietena, cea care te va insoti in calatoria ta. Acum ai 25 de ani. au trecut 7 ani de cand ai intalnit-o pe stela. Te pregatesti de zor sa intri in casa ce odata a fost a ta si care acum e in fata ta. Muncitori care incearca sa repare vechiul pod se uita la tine inmarnuriti, dupa 10 ani te-ai intors. Privirea ta care pana atunci ei o stiau blanda e cruda, nemiloasa. Te uiti la mine ciudat. Da nemiloasa era atunnci, nemiloasa si cruda. Nu ma crezi. Intri in casa..in casa ta. Stela se uita inmarmurita la bogatia din jurul ei. Tu mergi in camera ta si iti iei vechiul jurnal si un saculet cu bani. Plecati. In urma lasi casa copilariei. Ai facut o casa pe domeniul tau dar foarte departe de cea veche. Cartile tale sunt la toate manastirile din imprejurimi si sunt rescrise si redesenate. Aceste cuprind hartile si desenele pe care le-ai facut. Ai calatorit din Lumea Veche in Lumea Noua si te-ai intors. Ai descoperit si te-ai descoperit. Imi atragi atentia cu un lucru- nu tiam spus numele. Te cheama tommy. De la tomas. Ai calatorit pe peste tot si tiam spus povestea. Acum pot sa dormi din nou linistit.

Cantec de leagan

Imi place sa cant si sa aud cantand. Imi place muzica. Astazi ma facut sa ma gandes la ceva: ce cantec ar putea adormii nefericirea, tristea supararea? Apoi am auzit un ras puternic si pe moment am uitat de tot si am zambit si eu. Rasul e cantecul care il caut eu . Rasul.

Draga juranlule,

Astazi nu m-am simtit asa de bine . asa ca am dormit aproape tot timpul.Am avut niste vise foarte frumoase care,m-au facut sa ma gandesc la lumea care exista in subconstientul meu. Acolo nu ma poate atinge nimeni. Sunt singura si sunt lasata in pace...pana cand suna telefonul.Acolo ma simt ca o stea, iar cerul este chiar patul meu.